SFINȚENIA MUCENIȚEI ECATERINA

În ziua de 25 noiembrie, creștinii prăznuiesc pe Sfânta Mare Muceniță Ecaterina
Născută în Alexandria pe vremea împăratului Maximinus, în secolul al IV-lea, Sfânta Ecaterina era fiica guvernatorului provinciei egiptene.
La vârsta de optsprezece ani, era foarte frumoasă, de statură înaltă și foarte înțeleaptă, căci învățase meșteșugul cărții elinești și se deprinsese cu înțelepciunea cărturarilor de demult: Homer, Virgiliu, Aristotel, Platon și alții. Dar a deprins nu numai cărțile filosofilor, ci și ale doctorilor: Asclipie, Hipocrat, Galin, iar cu meșteșugul ritoricesc și silogistic a învățat, încât toți se mirau de înțelepciunea ei.
De aceea mulți din domnii cei bogați o cereau de soție, de la mama ei, căutau să o ia de soție, dar ea nu voia cu niciun chip, motivând: „De voiți să mă mărit, apoi aflați-mi un tânăr care să fie asemenea mie, cu patru daruri, cum sunt eu, precum singuri mărturisiți că întrec pe toate celelalte fecioare și atunci îl voi lua de bărbat; pentru că mai nevrednic și mai prost decât mine nu voiesc a lua. Cercetați dar pretutindeni și de se va afla vreunul asemenea mie, bun cu neamul, cu bogăția, cu frumusețea și cu înțelepciunea, atunci mă mărit. Iar dacă îi va lipsi vreunul din aceste daruri, apoi nu-i vrednic de mine și euu nu voiesc bărbat necărturar!”
Refuzând să fie soția niciunuia din cei fascinați de frumusețea și înțelepciunea ei, sfânta a fost trimisă de către mama sa, creștină în ascuns (de teama prigoanei celei mari, slujitori ai păgânului Maximinus), la un părinte duhovnicesc, pentru sfat înțelept, care i-a recomandat un bărbat precum nimeni altul.
„Eu știu un tânăr minunat, care fără asemănare te întrece pe tine în toate darurile care ai zis că le ai; pentru că frumusețea Lui întrece strălucirea soarelui, iar înțelepciunea Lui îndreptează toate făpturile și pe cele simțite și pe cele gândite. Apoi vistieria bogăției Lui se împarte în toată lumea și niciodată nu se împuținează, ci cu cât este împărțită, tot mai mult se înmulțește; iar neamul Lui cel bun este negrăit, neajuns și neștiut”.
Acestea auzindu-le fericită Ecaterina, gândea că spune de vreun domn pământesc și s-a tulburat cu inima, s-a schimbat la față și a întrebat pe bătrânul duhovnic: „Al cui fecior este Acela pe care tu Îl lauzi atâta?”. Iar el a răspuns: „Acest tânăr nu are tată pe pământ, ci S-a născut negrăit mai presus de fire dintr-o fecioară de bun neam, preacurată și preasfântă, care, pentru curățenia și sfințenia ei s-a învrednicit a naște un fiu ca Acesta. Ea este înălțată mai presus de ceruri și ei i se închină toți îngerii, ca unei împărătese a toată făptura”.
Atunci, Ecaterina a zis către dânsul: „Oare este cu putință ca să-L văd pe tânărul Acela, de care vorbești niște lucruri atât de minunate?”
Iar bătrânul i-a răspuns: „Dacă vei face precum te voi învăța eu, apoi te vei învrednici a vedea preastrălucita Lui față”.
Nedumirită, Ecaterina a continuat: „Te văd pe tine om priceput, bătrân cinstit și cred că nu minți. Deci gata sunt a face toate cele ce-mi vei porunci, numai să văd pe Cel lăudat de tine”.
Bătrânul i-a dat icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care avea pe Pruncul Iisus în brațe și a zis către dânsa: „Aceasta este închipuirea Fecioarei și a Maicii tânărului Aceluia, de Care ți-am spus niște asemenea minunate vrednicii. Deci, ia-o în casa ta și închizând ușile cămării tale, fă rugăciune către dânsa cu bună cucernicie, toată noaptea; iar numele ei este Maria. Apoi roag-o pe dânsa, ca să-ți arate pe Fiul său. Am nădejdea că de o vei ruga cu credință, te va asculta pe tine și te va învrednici a vedea pe Acela de Care dorește sufletul tău”.
Atunci, Ecaterina a luat sfântă icoană și a plecat la casa ei, unde s-a închis singură în camera și s-a rugat precum o învățase bătrânul. Rugându-se, a adormit de osteneală și a văzut în vis pe Împărăteasa îngerilor, precum era închipuită pe icoană, cu Pruncul în brațe, care dădea raze mai strălucitoare decât Soarele. Acesta era Mântuitorul Care i s-a arătat în vis, dar care nu a privit-o, până când nu a primit Taina Sfântului Botez. Mărturisindu-și credința în Domnul cu prilejul unei sărbători păgâne, i-a convertit și pe cei mai învățați dascăli prezenți acolo.
Cu sufletul plin de bucurie le-a zis: „Cu adevărat sunteți fericiți, căci lăsând întunericul, ați cunoscut lumina cea adevărată și trecând cu vederea pe acest împărat păgân, v-ați apropiat de Cel ceresc. Deci, să nădăjduiți fără îndoială spre milă Lui și să credeți că focul cu care vă înfricoșează păgânii va fi vouă botez și scară care vă înalță la cer. În acest foc curățindu-vă de toată necurăția trupului și a duhului, vă veți afla în slava Împăratului și veți fi Lui prieteni.”
Mânia împăratului a fost fără margini și a poruncit să fie arși pentru mărturisirea credinței în Hristos, apoi a încercat să o înduplece pe credincioasa Ecaterina.
„Ascultă fiică, te sfătuiesc ca un părinte iubitor de fii, închină-te marilor zei și mai vârtos muzicescului Ermi, care te-a împodobit cu atâtea daruri filosofice, și eu voi împărți cu tine împărăția mea, martori îmi sunt zeii, și îți voi da jumătate din stăpânirea mea și vei viețui împreună cu mine, veselindu-te neîncetat”.
Dar n-a putut să o convingă și să o despartă de Hristos nici cu momeli, nici cu făgăduințe și nici cu amenințări de tortură, a poruncit să-i fie tăiat capul afară din cetate. Au luat-o ostașii, care o duceau în locul de chin, iar în urma lor mergeau bărbați și femei, plângând pentru tânăra Ecaterina, zicând:
„O, frumoasă fecioară, pentru ce ești așa de aspră cu inima și cinstești mai mult moartea decât viața, pentru ce-ți pierzi în deșert și fără de vreme floarea tinerețelor tale? Oare nu este mai bine să asculți pe împăratul și să simți gustul dulce al vieții, decât să mori ticăloșește?”.
Dar ea le-a răspuns îndârjită: „Lăsați plânsul cel fără de folos și nu plângeți pentru mine, ci plângeți pentru voi, căci pentru necredința voastră.”
Apoi, ajungând la locul de sacrificiu, a spus ultima rugăciune.
Rugându-se, a zis călăului: „Săvârșește porunca!” Iar el, întinzând sabia, i-a tăiat
capul pe care ea îl așezase, smerită, sub sabie. Sfintele sale moaște au fost luate de credincioșii cei mai vrednici și duse în Muntele Sinai, iar sufletul i-a fost dus de un înger în Împărăția lui Dumnezeu.

Rugăciunea Sfintei Ecaterina către Iisus Hristos

„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, mulțumescu-Ți că ai pus pe piatra răbdării picioarele mele și ai îndreptat pașii mei!
Tinde-Ți acum prea cinstitele Tale palme pe care le-ai întins pe Cruce și primește sufletul meu, pe care l-am adus Ție ca jertfă, pentru dragostea Ta!
Adu-Ți aminte, Doamne, căci trup și sânge sunt și nu lăsa greșelile mele, săvârșite fără știință, să fie arătate de cumpliții ispititori la înfricoșătoarea Ta judecată, ci spală-le cu sângele pe care-l vărs pentru Tine și rânduiește ca trupul acesta, care se taie cu sabia, să fie nevăzut de vrăjmașii cei ce mă prigonesc!
Caută dintru înălțimea Ta, Doamne, și asupra poporului acestuia, ce stă înainte și-l povățuiește la lumina cunoștinței Tale. Și acelora care vor chema prin mine numele Tău, dă-le toate bucuriile cele spre folos, pentru ca de toți să Te laude și să Te slăvească în veci!
Amin!”

Întru sfințenia Muceniței Ecaterina să ne rugăm pentru binecuvântarea poporului roman și a României, pentru izbăvire din maladia Covid, har de pace și viață fără suferință, spre slava Tatălui si Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor!
Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Amin!

La mulți ani binecuvântați cu sănătate, fericire și iubire, celor care poartă acest numele Ecaterina și își serbează Ziua Onomastică!

25.11.2021
Maria Filipoiu / UZPR
București-Romania

by

Referinţă Bibliografică

Sfințenia Muceniței Ecaterina/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 25 noiembrie 2021