E-n doliu sfânta noastră tagmă scriitoricească!
Şi creştineşte gândind, aşa se cuvine, să purtăm doliu, să aprindem o luminiţă, să tămâiem în juru-ne, rugându-ne pentru sufletele celor adormiţi din tagma noastră!
A fost chemat la Domnul un om integru şi-un profund prozator.
Astăzi îl conducem la locul somnului de veci pe AUGUST BUZURA.
De mâine, ne vom îndrepta paşii spre… „Mărţişor”.
La căpătâiul celui adormit în urmă cu 50 de ani.
Tudor Arghezi (robul lui Dumnezeu, Ion) cere prohodire – cu tămâie, smirnă şi busuioc. Şi el, şi Paraschiva, soţia sa, îi aşteaptă pe bucureştenii şi pe românii iubitori de poezie, la el, acasă, la „Mărţişor”.
Scria la moartea sa, Pan M. Vizirescu scria:
„O stingere de ceas care nu doare
Dar vuietul suspinului ne doare.
Cascada nopţii-n plângerea ei mută
Se-ntinde şi se face ne-ntreruptă.
Cu dorul suferinţei dus prin ramuri
Şi-n somnul nostru zugrăvit pe geamuri.
Muri un om? Ba zece, ba o mie!
O, nu! E-n doliu sfânta poezie.
Ba coasa ne lovi pe toţi de-a dreptul
În noaptea asta ne-a murit Poetul” (Slatina, 14/15 iulie 1967).
Da, avem datoria a nu uita: pe 28 iunie 1883, a murit un mare condei: MIHAI EMINESCU!
Jurnaliştii nu l-au uitat:
28 Iunie este Ziua Jurnalistului Român!
În ziua în care dăruim o lacrimă în amintirea lui AUGUSTIN BUZURA, firesc ar fi să-l vizităm, la locul marii odihne, şi pe IENĂCHIŢĂ VĂCĂRESCU. Se împlinesc exact: 220 de ani de la plecarea sa la Domnul.
S-ar cuveni s-o fac şi toţi acei care au datoria să-şi însuşească LIMBA noastră cea ROMÂNEASCĂ, soptind versurile acest înaintaş al nostru. Vă amintiţi?
„Gramatica e meşteşug / ce-arat-alcătuire / Şi toţi printr-însa pot afla / ferice povăţuire. / Şi-a scrie încă într-ales / cu reguli arătate, / Pe toţi învaţă d-a le şti / greşală toate. / Şi versuri înmeşteşugite / arată d-a se face: / Siliţi-vă a o-nvăţa sau / faceţi cum vă place!”
Da, Sfânta carte de Gramatică românească, se cuvine mereu prezentă în inimile noastre, pentru LIMBA ROMÂNĂ este PATRIA MEA – şopteşte de dincolo de timp NICHITA STĂNESCU.
În adevăr, LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA NOASTRĂ.
Pentru Limba Românească, pentru hotarele vechii DACII, cât s-a strigat, Doamne, acum 100 de ani?! Ştim???
„PE AICI NU SE TRECE!”
Ei, de aceea doamnele şi domnilor, se cuvine deschisă CARTEA de ISTORIA ROMÂNILOR, la paginile despre JERTFA ROMÂNEASCĂ în PRIMUL RĂZBOI MONDIAL.
Aşa vom afla de JERTFA ROMÂNILOR pe frontul MĂRĂŞTI, MĂRĂŞEŞTI, OITUZ!
Ne imaginăm noi cât sânge s-a vărsat în vara lui iulie – august 1917?
Acum 100 de ani!
Oare acei EROI nu merită cel puţin o coroană?!
Nicio coroană, doamnelor şi domnilor?!
Nicio coroană?!
Ne mai putem numi CREŞTINI?!
Propun cel puţin o ZI DE DOLIU NAŢIONAL pentru JERTFA EROILOR ROMÂNI de la MĂRĂŞTI, MĂRĂŞEŞTI, OITUZ!!!
Zi de Doliu pentru Eroii Patriei!
Dragi Români, o Zi de Doliu pentru eroii anului 1917!
Livia Ciupercă, U.Z.P.R.,
Iaşi, 12 iulie 2017


