Il libro

Io sono il segno

e lascerò che mi sfiorino

le tue dita curiose.

Non mi riconoscesti all’istante

ed ora dentro ogni verbo

o aggettivo,

dentro ogni tinta

o sfumatura

scorgerai il dolore

del tuo prossimo

in un vecchio

che ti racconterà

la storia che vivrai

la strada che attraverserai

in una sorgente

di divinazione

e dopo aver lasciato alle spalle

la verde valle del silenzio

e della comprensione

ne reggerai il confronto.

Io sono il segno

e tu la materia

da plasmare ad ogni pagina..

Cartea

Eu sunt semnul

și voi lăsa să mă atingă

degetele tale curioase.

Nu mă recunoscuși imediat

și acum în fiecare verb

sau adjectiv,

în fiecare tentă

sau nuanță

vei zări durerea

aproapelui tău

într-un bătrân

care îți va povesti

istoria pe ce o vei trăi

drumul pe ce îl vei traversa

într-un izvor

al divinației

și după ce vei avea lăsat în urmă

valea verde a tăcerii

și a înțelegerii

îi vei putea rezista.

Eu sunt semnul

și tu materia

de plăsmuit în fiecare pagină..

Oblio

Stracciai

le pagine del mio diario

e le gettai

in mare..

Una sera senza luna

raccontai

ai miei posteri

come l’oblio

spezzi le catene

del passato prossimo

ed una poesia

resti slegata

dai propri versi.

Cavalcai lungo i sentieri

che declamano il passato

e le ombre argentee

sulla roccia

di Agouin

rimandavano ad un flash

distante.

Solo,

sentirsi differente

e abbandonato

da non poter

recitare a memoria

le rime tese dell’alba.

Uitare

Rupsei

paginile jurnalului meu secret

și le aruncai

în mare…

O seară fără lună

povestii

urmașilor mei

cum uitarea

să rupă lanțurile

perfectului compus

și o poezie

să rămână dezlegatâ

de versurile sale.

Călării de-a lungul cărărilor

care declamă trecutul

și umbrele argintii

pe stânca

din Agouin

îndreptau către un flash

îndepărtat.

Singur,

a se simți diferit

și abandonat

încât să nu poți

recita din memorie

rimele întinse ale zorilor.

Il bicchiere mezzo pieno

Sgualcite luci,

aurore serpeggianti

m’inchino a voi

come dianzi a cime innevate..

non sono più l’antagonista

di me stesso

e ora bevo dall’acqua del Giordano

il bicchiere mezzo pieno

e mi lascio portare

dai ricordi,

anche se fanno male,

sono leggeri.

L’onta

mi ricorda quanto siamo piccoli

di fronte alla storia

ed al mistero

che m’instilla vivaci parole,

non più mesti versi

relegati

ad un cassetto ammuffito

che nasconde il diario

di una rassegnata Emily.

Jumătatea plină a paharului

Lumini mototolite,

aurore șerpuitoare

vouă mă închin

ca în fața vârfurilor înzăpezite..

nu mai sunt antagonistul

de mine însumi

și acum beau din apa Iordanului

jumătatea plină a paharului

și mă las dus

de amintiri,

chiar dacă dor,

sunt ușoare.

Rușinea

îmi aduce aminte de cât suntem mici

în fața istoriei

și misterului

care îmi insuflă cuvinte vii,

nu mai versuri mâhnite

relegate

unui sertar mucezit

ce ascunde jurnalul

unei resemnate Emily.

Danza crepuscolare

Spenta è la luce

una pagina di diario strappata

anche Lucifero si è lasciata andare

pare un fumetto nascosto

nella nebbia

dove cammina un vecchio storpio

alla ricerca di quel 20 maggio

quando Caronte immaginava

la sua danza

intorno a Plutone

e recitava il poema

della notte terrestre,

Miriam giocava con

biglie di cristallo

sognando di cantare

al padre

una canzone per il ballo.

Dans crepuscular

Stinsă este lumina

o pagină de jurnal ruptă

chiar și Luceafăr s-a resemnat

arată ca un comics ascuns

în ceață

unde se plimbă un bătrân schilod

în căutarea acelui 20 mai

când Charon își închipuia

dansul lui

în jurul lui Pluto

și recita poemul

nopții terestre,

Miriam se juca cu

bile de cristal

visând să cânte

tatălui

un cântec pentru bal.

Io ho già vissuto

Io ho già vissuto

ed ho attraversato

campi di papaveri,

raccolto camomilla,

mi son nutrito

del lilla dei glicini

a metà primavera,

i gelsomini da contorno,

sono un’anima schiva,

coscienza non locale

che vibra dentro un’altra dimensione

e ti supporto,

ti suggerisco

la strada da percorrere.

Eu am trăit deja

Eu am trăit deja

și am traversat

câmpuri de maci,

am cules mușețel,

m-am hrănit

cu lila glicinelor

la jumătatea primăverii,

iasomiile împrejur,

sunt un suflet sfios,

conștiință non-locală

care vibrează într-o altă dimensiune

și te susțin,

te sfătuiesc

calea de urmat.

LUCA CIPOLLA

by

Referinţă Bibliografică

LUCA CIPOLLA: IL LIBRO/ CARTE (Versuri bilingve IT-RO)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 12 octombrie 2025