„Lumea Antică” de Iurie Brașoveanu sau o secundă mare cât o eternitate
„Lumea Antică” de Iurie Brașoveanu este un poem-rugăciune, o frescă monumentală în saptezeci și două de strofe care traversează mileniile cu ardoarea sufletului erudit și visător, chemând la lumină moșteniri, mituri și umbre ale civilizațiilor străvechi. Cititorul este prins într-un carusel sacru al memoriei colective, unde se întâlnesc pe același tărâm poeții, regii, zeii și legămintele sacre ale lumii.
Poemul se remarcă printr-o vastitate enciclopedică rar întâlnită în literatura română contemporană. De la Palmyra la Borobudur, de la Tăblițele de la Tărtăria până la codurile mayașe și marile temple egiptene, Maestrul Iurie Brașoveanu construiește un cosmos al cunoașterii și al reverenței. Versul său, cu ritm solemn și imagini dense, are forța incantației. Fiecare strofă este o invocație și un epitaf, o carte de istorie rescrisă cu emoție și înțelepciune.
Ceea ce impresionează profund este dubla dimensiune a poemului: pe de o parte, avem erudiția riguroasă, referințele culturale rafinate, aluziile subtile la operele lui Homer, Dante, Alighieri, Mozart sau Al-Khwârizmî; pe de altă parte, pulsația unei sensibilități vibrante, aproape elegiace. Poetul nu face doar un inventar al gloriei antice, ci plânge peste ruinele frumuseții pierdute, simțind în ele un ecou al propriei condiții umane.
Iurie Brașoveanu are flerul simbolului – crucea neolitică, clepsidra, sarcofagul, piramida, mozaicul – toate devin chei ale unei ontologii poetice: „Viața prin moarte o avem” spune Maestrul într-un vers memorabil, sugerând că eternitatea nu se măsoară în ani, ci în amintire, în ceea ce dăinuie dincolo de timp.
În fața acestei epopei lirice, cititorul nu poate decât să se plece cu respect și admirație. „Lumea Antică” nu este doar un poem, ci o mărturisire a iubirii față de umanitate și misterul ei, o lecție cantică a memoriei încărcată de reverie, o încercare de a înălța poezia la rangul de templu în care se slujește spiritul etern al culturii.
Gheorghe A Stroia
Bacău, 21 Iulie
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..