LUPOAICA ROMANĂ, sculptură de Prof. Cristian Petru Bălan. care simbolizează originea poporului român, descendent din rasa latină. Tot mai numeroși sunt adepții teoriei că, de fapt, latinii, cu limba lor cu tot, descind din daci, iar dacii aveau ca simbol lupul, un animal curajos și viteaz (De fapt cuvântul DACOS înseamnă LUP !)… Sculptura aceasta a fost distrusă de cutremurul din 1977. Lucrarea era pregătiră pentru a fi ridicată cu macaraua și pusă pe o coloană înaltă… Și a fost instalată.

Lupa Capitolina ( Lupoaica de pe Capitol), denumită și Lupa romana, apare în fotografie aşa cum am lucrat-o eu (al doilea din stânga) în anul 1975. Aici sunt alături de echipa care m-a ajutat să o postăm cu macaraua pe o coloană de 8 m aflată pe peronul gării din oraşul Boldeşti-Scăieni, jud. Prahova. Sub această imagine, pe pag. mea de facebook mai erau alte două fotografii cu detalieri. 

„Lupoaica” originală, după care m-am inspirat, este o statuie de bronz etruscă, turnată probabil în sec. al V-lea î. Hr., undeva pe valea fluviului Tibru, din Italia. Originalul este păstrat în „Museo Nuovo” din Palazzo dei Conservatori din Roma. O copie este expusă încă din antichitate în aer liber în Piazza Del Campidoglio. Monumentul reprezintă o lupoaică de dimensiuni aproximativ reale (75 cm înălțime și 114 cm lungime), la care sug cei doi copii, ce îi reprezintă pe frații gemeni Romulus şi Remus, întemeietorii legendari ai Romei, concepuți, conform tradiției, în urma unei legături dintre zeul Marte şi o vestală virgină, Rhea Silvia. S-a emis și ipoteza că turnarea s-a făcut în secolul al VI-lea e.n. de sculptorul etrusc Vulca din Veii. Cei doi copii sugând sunt însă mult mai recenți, deși Lupoaica cu cei doi copii a fost și simbolul Legiunii a VI-a romane (Legio VI Ferrata Fidelas Constans, înfiițată de Iulius Cezar în anul 52 î.e.n. și despre care ultima mențiune datează din anul 215 d. Hr.). Se presupune că cei doi prunci originali au dispărut, actualii Romulus și Remus fiind probabil o operă a sculptorului Antonio del Pollaiuolo (1429 – 1498). Procedeul de turnare a copiilor este similar cu cel de turnare a armurilor, folosit într-un atelier din Ferrara, faimos la sfârșitul secolului al 15-lea. Este așadar posibil ca statuia originală estruscă să fi fost în totalitate pierdută, Lupoaica fiind refăcută în Evul Mediu iar Romulus și Remus apărând adăugați în timpul Renaşterii, spre a ilustra legenda întemeierii Romei. Există copii ale Lupoaicei în toate ţările din Europa şi pe toate continentele Terrei, inclusive în America. Aşadar, sunt sute şi sute de copii. La noi în ţară au fost dăruite copii ale statuii din partea Statului Italian pentru Bucureşti (în 1906), ulterior pentru Cluj, Timişoara şi Chişinău (distrusă de sovietici, dar refăcută recent). Interesant este că sculptura de la Bucureşti a fost periodic mutată de vreo şase ori sau a fost vandalizată, furată, regăsită ori smulgându-i-se gemenii, azi refăcuţi – o întreagă istorie… Apoi s-au realizat la noi în ţară statui similare în oraşele: Alba Iulia, Blaj, Brad, Braşov, Constanţa, Cristeştii Ciceului, Dej, Galaţi, Iernut, Leşu, Luduş, Maieru, Năsăud, Săcele, Satu Mare, Sighişoara, Târgu Mureş, Târnăveni, Topliţa, Turda, Zalău ş.a. Deoarece în localitatea mea, Boldeşti-Scăieni, jud. Prahova, nu exista acest simbol al latinităţii noastre, am decis să sculptez eu o copie care, din păcate, a fost distrusă de cutremurul din 1977, împreună cu „Îngerul Judecăţii” de la cimitirul local şi cu un vultur mare pe o roată de tren , postat pe altă coloană similară de pe același peron al gării.. (Îngerul a fost refăcut).Au fost văzute de mii de oameni. Unii știu că le-au pozat, dar nu dispun de asemenea fotografii). Din păcate, nu ştiu dacă de aici, din America, mai am posibilitatea să refac această lucrare la care eu ţineam mult. 

CRISTIAN PETRU BĂLAN

by

Referinţă Bibliografică

LUPOAICA ROMANĂ, sculptură de Prof. Cristian Petru Bălan/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 22 martie 2016