Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » MANIFESTUM – Anna-Nora Rotaru- Papadimitriou

MANIFESTUM – Anna-Nora Rotaru- Papadimitriou

 

 

MANIFESTUM
#AnnaNoraRotaru – autor
Coboară-ntunecata noapte peste-orașe și vlăguit cătun…
Tăcerea morții se așterne, de-ți geme sufletul flămând…
Mi-e teamă, ca sirena să n-aud vrând speranțele s-adun
Că, poate-o scăpa de groază, carnea mea, hrană de tun,
Și-ochii-mi dilatați de teamă, înecați în lacrime plângănd,
De soarta celor ce-au murit, cu trupurile încă fumegând,
Paralizându-mi orice gând…
Jilava de sănge humă pipăi, pe brânci mă târâi ca omidă,
Stergându-mi gura de pirită, de gustu-amar, ca de venin…
În liniștea mortuară, în țăndări spartă de bubuit de ovidă,
Ce dușmanul ne-a trimis-o, cu poftele-i avide de gravidă,
De puteri înfometat, trezite într-o ziuă, așa, ca din senin,
În atâta omenire a azvârlit cu pălălaie, jale, vaiete și chin,
Înstăinare, foamete, suspin…
La cine strigătele s-ajungă și blestemele din guri căscate,
Ale-atâtor schilodite trupuri, cu ochi stinși, sticloși în zare?
Durere, cât să mai se-adune din piepturile de tanc călcate?
Cât, cum țărâna să mai-ndure pe mârșavi plini de păcate?
Cum să lași gropi și mormane, ruine unde fost-a așezare?
De la cine ți-ai luat dreptul, să-mpingi lumea spre pierzare,
Cu sufletele-i de vânzare ?
S-au prăpădit pruncii de mame, drum luând în țări străine,
Dezghiocați din casa lor, unde liniștiți toți își duceau traiul…
Cum apoi l-ai tăi te-i-ntoarce, ca la zei s’ te rogi „creștine”,
Când însăși Viaț-ai sugrumat-o, chiar din leagăn, asasine?
Când mâinile-ți mânjite-n sânge, din gâtleje-oprit-ai graiul,
Oare mai aștepți s’ te ierte Domnul și cu-al Sfinților alaiul,
Să te procopsești cu Raiul ?
Multe-aș mai avea să-ți spun, dar cuvintele îmi par puține…
Moartea ce-ai dezlănțuit-o, cadavre-n urmă lasă și ruine!
Din tot ce-ai dat, aceea vei primi, că nimic nu-ți aparține!
Pe lume, tu nu ești Marele Stăpân și nimic nu-ți se cuvine!
Cu nimic nu vei rămâne, eșafoade văd în zări și ghilotine,
Că, așa, spăla-vei neamul poate, de blestem, rușini și tine,
Să mai poată să se-nchine…
_________________ NORA _________________
versuri incluse in vol __ „ Dincolo de cuvinte ” __

 

Facebooktwitterby feather