Al iernii truc naiv
În ochi se-ascunde visul cu alai de primăvară,
un asfințit de soare i-a-ncremenit povară,
înmuguririle și-au cuibărit serafica lumină,
nedumerită, geana-i clipește… mai suspină.
Devreme, prea devreme se bucura naivul,
crezând c-al iernii ger și-a încheiat activul,
își potrivea scânteia din soare pe oglindă
și cu un verde crud o-mpodobea plăpândă.
Confuză, pleoapa iar, își tulbură visarea,
cu nălucirea-i albă, o chinuie ninsoarea,
al iernii truc naiv, ce disperări înjugă
la carul scârțâind a pribegie lungă…
Degeaba-ntorci pe dos malefice cojoace,
mi-e sufletu’-ncolțit de-a mugurelui pace
și ochiul este plin de-al primăverii dulce Paradis,
de trucuri, iarnă dragă, nu-i loc nici chiar în vis.
19 martie 2018 Maria Botnaru


