O altă limbă-n lume, mai dulce, nu găsesc,
Ce atât a miere-aduce, ca graiul românesc.
Nu există plin mai lin, ce încântă când rostesc,
Ca silabele ei moi, ce la inimă topesc.
A plăcere le mlădie, buzelor surâs croiește,
Altfel nici-că se rostește, altfel nici-că se șoptește.
Suav, melodiosul sunet, gândul, când mi-l rostuiește,
Cu senin îl împlinește și mândria-n mine crește.
Codrii verzi, Carpații-nalți și câmpia ce îi leagă,
Au lumină, nalt și larg, doar cu româneasca dragă.
Sunt român și graiu-mi este românească armonie,
Inspirat de-nțelepciunea-i, cu ea sufletul meu scrie.
Să-nălțăm altar din limba ce comoară am primit,
Să-nflorească Neamul care-i trupul-templu hărăzit.
Cât voi ține cer pe umăr și cât soarelui zâmbesc,
Mulțumescu-ți, Doamne drag, că mi-e graiul românesc!
Că ai grijă să se-nchege acest falnic colț de rai
Și mi-e casă România cu-al ei veșnic, unic, grai!
30 august 2017 Maria Botnaru
Sursă imagine: www.google.com
by
Etichete: grai românesc limba romana Maria Botnaru neam românesc poezie REVISTA ARMONII CULTURALE romania
Despre BOTNARU Maria
Mi-am spălat fața și mâinile în mărgăritarele dimineților frumoase de la noi, am îmbătat sufletul cu mireazma celor mai suave flori de primăvară… Mânată de visul tors din copilărie, am luat condeiul în mână… și-mi freamătă sufletul, ca un lan de grâu copt…
Sunt născută la 5 septembrie anul1958 în satul Sărata Galbenă, raionul Hâncesti într-o familie de oameni gospodari. Am absolvit şcoala medie în satul de baștină, avand ca profesori şi îndrumatori patrioți adevarați şi profesori excelenți, de acolo vine dragostea de limba si literatura română. În anul 1975 am devenit studentă la Institutul pedagogic „Ion Creanga” din Chişinău, avandu-l printre profesorii minunați și pe dl. N.G. Matcaș.
În anul 1979 am absolvit facultatea de litere și am fost repartizată în orașul Tighina, la şcoala rusă nr. 3, de unde am fost nevoită să abandonez funcţia și am fost angajată la şcoala-internat pentru copii-orfani şi rămaşi fara tutelă în postura de profesoară de limbă si literatură română. Acolo am lucrat până în anul 1990, apoi m-am ocupat de educaţia celor 3 copii.
Îmi place poezia de când ma ştiu, încerc sa scriu… cum se primeşte, judecaţi Dumneavoastră.
Cu preţuire, Maria Botnaru
Vezi toate articolele scrise de BOTNARU Maria →