MARIA COSTA-BĂLAN

O POVESTE DESPRE FERICIRE

De curând mi-am amintit povestirea Căsuța fermecată, scrisă de maestrul Eugen Dorcescu și publicată în volumul său Basme și povestiri feerice, apărut la Editura Eubeea, Timișoara, în 2003. Am citit-o cu atât de mare drag anul trecut, la ora de opțional, încât m-am hotărât, dintr-odată, să o recitesc. În aceste seri, când magia Sărbătorilor de iarnă plutește în aer, căsuța din adâncul pădurii parcă și-a sporit misterul, farmecul și puterea de a fascina, de a hrăni închipuirea.
În basmele din acel volum, am fost cucerită, în primul rând, de acțiune și de schimbările de situație, dar, în această povestire feerică, am fost captivată de descrierea căsuței fermecate și a împrejurimilor ei. Dacă lași ființa și splendoarea căsuței să te cuprindă, poți vedea aievea soarele, „ciufulit și zâmbitor”, făcându-și apariția, în zori, peste vârfurile copacilor pădurii de la răsărit. În preajmă se află și un râu „neastâmpărat și guraliv”, care se vede mereu altfel, în funcție de momentul zilei. Vocea râului este mai mult veselă, dar, în „întunericul înstelat” al nopții, are „un timbru tânguitor și neliniștit”, chiar „înfricoșător”, câteodată. După ce ne prezintă minunățiile naturii, autorul ne face cunoștință și cu nenumăratele făpturi care trăiesc în vecinătatea căsuței. Veverițele Clotilda și Nuni, care s-au aciuat în pătulul de sub nuci, stau de vorbă cu măgarul Antonie și cu rățușca Veta. Vulpoiul Codilă umblă toată ziua prin preajmă și are gânduri „nu tocmai curate”. Ariciul Anatol iese la plimbare pe întuneric și stă la taifas cu cleanul Pompiliu și cu crăietele Tudor. Mai apare, ca o umbră, lupul Dionis, dar sunt prezenți și șerpișorul Socrate și iepurele Vasile. Tot aici îl reîntâlnim pe vechiul nostru prieten, piticuțul Barbă-Cot, care cerne de zor nisip pe malul râului, pentru clepsidra cu care măsoară timpul de întoarcere a vraciului Merlin.
Ne este înfățișată apoi, cu lux de amănunte, căsuța, cu toate încăperile sale și cu bolta ei de vie, ne sunt descrise dependințele din curte și multe alte minunății. Cu o zi înainte de sosirea lui Andrei la bunicii săi, își face apariția și piticuțul Kum-Tricikum, care vine noaptea pe furiș să pregătească totul. După ce a trebăluit de seara până dimineața, pentru a reînnoi farmecul căsuței, el dispare, nu înainte de a-i reaminti șerpișorului Socrate să îl anunțe și când trebuie să plece băiatul, ca să îi poată da de știre iepurelui Vasile, cel cu mașina violetă.
Tot din poveste aflăm și cum putem ajunge la căsuța fermecată. Trebuie să călătorim cu trenul destul de mult, până când obosim puțin, iar la coborâre, pe peronul însorit, ne va întâmpina iepurele Vasile. El ne va conduce cu mașina sa violetă pe o șosea cocoșată, până la căsuța fermecată, unde ne așteaptă, neschimbați, bunicul și bunica.
În această poveste, am admirat hărnicia piticuțului Kum-Tricikum, care se îngrijește, cu multă responsabilitate, să fie totul pregătit pentru sosirea băiatului. Mi-a plăcut și șerpișorul Socrate cel înțelept, care, pe lângă strădania de a ține, și el, socoteala venirilor nedorite ale lui Merlin, se mai ocupă și să-l anunțe pe Kum-Tricikum de vizitele mult așteptate ale nepoțelului Andrei.
De asemenea, am fost impresionată de descrierea naturii din jurul căsuței, uimitorul răsărit de soare de după pădurea cea „cățărată pe dealuri”, râul ce șerpuiește „argintiu dimineața, clar și străveziu la amiază, întunecat și sângeriu în amurg” și altele asemenea. Autorul a reușit să ne zugrăvească un tablou de neuitat și ne-a făcut să dorim a vizita și noi căsuța fermecată și feericele ei împrejurimi.
M-a surprins că, în această povestire, li se alătură, într-un mod uluitor de firesc, personajelor fantastice și animalelor care locuiau în preajma căsuței și trei personaje umane obișnuite, bunicii și nepoțelul.
În concluzie, Căsuța fermecată este o lectură ce se parcurge cu plăcere, deoarece are puterea de a-l ajuta pe cititor să facă un voiaj imaginar nespus de frumos și de a-l lăsa cu năzuința de a petrece măcar câteva zile într-un astfel de cadru de basm. Îi mulțumesc lui Eugen Dorcescu pentru prilejul de a întreprinde această miraculoasă călătorie!
Căsuța fermecată este o poveste despre fericire.

[Maria-Costa Bălan, Elevă, Clasa a VII-a, Școala Gimnazială Ramna, județul Caraș-Severin]

by

Referinţă Bibliografică

MARIA-COSTA BĂLAN, O POVESTE DESPRE FERICIRE/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 31 decembrie 2022