Recentul volum de eseuri și studii, intitulat Reverii critice – la Ocna de Fier, al doamnei profesoare Anișoara-Violeta Cîra, apărut la Editura Waldpress din Timișoara (2025), reunește articole, interviuri, analize literare și cronici de întâmpinare scrise între anii 2021-2024 – toate publicate în această perioadă în reviste online și print. Titlul volumului, în care găsim toponimul „Ocna de Fier” conține, în subsidiar, un mesaj purtător de forță și temeinicie. Exact așa cum sunt și cronicile și studiile literare pe texte contemporane ale Anișoarei-Violeta Cîra: profunde și temeinice, scrise cu pasiune pentru detaliu și rigoare academică. În Nota asupra ediției, autoarea, membră a Școlii de Literatură Eugen Dorcescu-80, explică originea acestui titlu insolit: „Acest (sub)titlu ilustrează inițiativa lui Eugen Dorcescu și a Școlii de literatură Eugen Dorcescu-80 de a aduce în atenție localitățile din Banat în care s-au scris cărți importante”. Cu o cumințenie specifică profesiei sale, Anișoara-Violeta Cîra notează între paranteze și alte titluri ale scriitorilor din școală, prin care s-au înnemurit în plan literar și alte toposuri locale: Eugen Dorcescu, ELEGIILE DE LA CARANI și Silvia Gabriela Almăjan, EPISTOLELE DE LA RAMNA.

Cartea se deschide cu un interviu amplu realizat cu Poetul Eugen Dorcescu, interviu prilejuit de un moment aniversar: celebrarea a 80 de ani de viață și a 50 de ani de activitate literară. Rememorând traseul literar și devenirea spirituală a lui Eugen Dorcescu, Anișoara-Violeta Cîra reține, cu admirabilă precizie, replici care vor deveni pietre de aducere-aminte pentru istoria literară recentă. Bunăoară, cuvintele poetului despre sensul suferinței: „Suferința este o mare șansă. Este unul dintre cele mai subtile și miraculoase leacuri divine. Suferința te distruge până în temelii și te reclădește din temelii”. (p. 15); sau despre locul soției poetului, doamna profesoară Mirela-Ioana Dorcescu, în viața și în destinul literar al scriitorului etc. Aflăm din răspunsurile la întrebări bine-țintite: „Între personalitatea și opera mea, pe de-o parte, și posteritate, pe de altă parte, soția mea se află, prin profesionalism, obiectivitate și stăruință, în linia întâi, vârf de lance al receptării și promovării… Cum vom trăi, de acum înainte, soția mea și cu mine? Cum am trăit de când ne-am întâlnit și până acum. În credință, nădejde și dragoste. Slujind, după puteri, lui Dumnezeu și Literaturii române”. (Eugen Dorcescu, p. 15)  Interviul dezvăluie titlurile recente, cărțile publicate de poet la insistențele și strădaniile soției sale, volumele realizate în colaborare cu artiști plastici, colaborările cu scriitori români și străini din afara țării, precum și evocări ale marilor poeți, ale oamenilor de cultură și ale iluștrilor magiștri care i-au prilejuit „întâlniri ziditoare”, întâlniri care i-au marcat destinul literar. Urmează, în continuare, Un portret aniversar, cu note confesive și familiale, dedicat aceluiași poet, magistru și „cărturar creștin”, Eugen Dorcescu. Anișoara-Violeta Cîra relevă, în pagini de mare sensibilitate literară, începutul și frumusețea unei prietenii care i-a marcat și ei destinul literar. Absolventă a Politehnicii din Timișoara, autoarea descoperă treptat Bucuria textului, dacă ar fi să preluăm o sintagmă consacrată a Mirelei-Ioana Dorcescu, și frumusețea literaturii, prin această întâlnire providențială cu Eugen Dorcescu. Selectăm note din periplul amintirilor: „E incredibil, de-a dreptul miraculos, cât impact a avut Eugen Dorcescu, în calitatea sa evidentă de profesor-mentor, distant și, totuși, atât de înțelegător, asupra alegerilor mele din ultimul timp. În momentul când l-am cunoscut, nu aveam niciun proiect intelectual. O însoțeam pe prietena mea, pe atunci Mirela-Ioana Borchin, la cursuri de Sintaxa frazei și de Semiotică. (…) Ca și Mirela, Eugen Dorcescu a insistat să studiez temeinic filologia.” (p. 23) În continuare, „cu inima plină de frumusețe” și recunoștință, Anișoara-Violeta Cîra completează portretul literar al poetului cu o mărturisire despre calitatea umană a acestuia: „Pentru mine, Eugen Dorcescu este prietenul adevărat. Și la bine, și la rău. Ori de câte ori am fost într-o situație de criză, a intervenit prompt. Creștinește.” Și autoarea continuă evocând amintiri dureroase, perioade lungi de spitalizare, suferință și pierderi ireparabile, tot atâtea prilejuri de a învăța împreună cu profesorii ei, martori ai încercărilor prin care a trecut, ce înseamnă prietenia, rugăciunea, familia, recunoștința și iubirea: „Pot spune, cu mândrie și gratitudine, că familia Dorcescu mi-a canalizat preocupările filologice, îndreptându-mi pașii, încet, dar sigur, spre semiotica și pragmatica literară, dar, mai ales, spre eseistica de tip hermeneutic.” (p. 29)

În acest prim capitol al cărții, dedicat poetului Eugen Dorcescu, Anișoara- Violeta Cîra supune analizei BIBLICELE, volumul de stihuiri din Sfintele Scripturi, reeditat în 2021 (după o primă ediție din 2003, Ed. Marineasa, Timișoara), precum și alte volume de poezii, publicate de scriitorul timișorean în colaborare cu artiști plastici. Despre volumul Synaisthesis, în care se întrepătrunde poezia lui Eugen Dorcescu cu „eseul plastic” al pictorului Emil Grama, Anișoara-Violeta Cîra remarcă structura binară simbol poetic – simbol artistic. În opinia sa, sinesteziile au generat „o carte frapantă, provocatoare, originală, profundă, de mare vibrație estetică, în care poezia și arta plastică se solidarizează pentru a transmite mesajele grave, frumoase, inubliabile…” (p. 66)

Cu o meticulozitate și o rigoare a analizei demnă de un hermeneut, Anișoara-Violeta Cîra reușește să analizeze psalmii biblici în stihuire dorcesciană, pornind de la JURNALUL poetului și trecând printr-o întreagă tradiție literară a versificării psalmilor în spațiul european. Face distincția dintre psalmii de implorare și psalmii de pocăință, îi analizează și îi compară cu originalul ebraic, recunoaște construcțiile binare și paralelismul sintactic și sinonimic specific poeziei iudaice a Vechiului Testament, pentru ca, în final, să afirme, împreună cu alți analiști ai operei poetului, că: „Eugen Dorcescu va rămâne în conștiința contemporanilor săi drept ultimul psalmist al mileniului al II-lea” (Ion Pachia Tatomirescu), el fiind poetul căruia „Biblia îi stă ca o pecete pe inimă” (Valeriu Anania, p. 49).

Următoarele articole dedicate poetului Eugen Dorcescu urmăresc interpretarea operei acestuia „în viziunea a trei generații de comentatori” și prezintă volumul de poezii Aproapele, analizând, cu precădere, prezența Divinității și a omului în poezia spirituală dorcesciană. Împreună cu toți comentatorii prezenți în volumul Despre opera lui Eugen Dorcescu, Anișoara- Violeta Cîra conchide: „În esență, arta sa poetică este cea a raportării eului la Dumnezeu. De aceea, poezia dorcesciană tratează statutul individului uman de ființă în fața Ființei.” (p. 53)

De ce este semnificativ pentru istoria literară acest tom omagial de 668 de pagini? Pentru că, dincolo de noblețea confraților scriitori de a-și manifesta prin scris prețuirea pentru un mare poet român contemporan, acest volum „onorează, în fond, literatura și pe slujitorii ei care, mai exact încă, re-instituie preeminența Duhului.” (p. 59)

În ultimul articol dedicat poetului Eugen Dorcescu, Anișoara-Violeta Cîra are în vedere calitatea sa de traducător al unor poeți spanioli. Domnia sa supune atenției noastre volumul bilingv COMO HIERBA EN LA SOMBRA/ CA IARBA LA UMBRĂ, ediție bilingvă română-spaniolă, volum apărut la Editura Eurostampa din Timișoara, în 2023. Acesta conține 30 de poeme ale poetului argentinian contemporan Guillermo Eduardo Pilía, profesor universitar și președinte al Academiei Hispanoamericane de „Buenas Letras” din Madrid. Anișoara-Violeta Cîra observă în lirica poetului argentinian prezența răscolitoare a unor „frânturi din viața adevărată” și admiră fericita întâlnire a acestei poezii cu traducătorul său în limba română: „o poezie de o asemenea complexitate și anvergură a găsit în poetul Eugen Dorcescu tălmăcitorul ideal.” (p. 86) Avem de-a face în acest volum cu „doi poeți, două discursuri lirice, cu personalități distincte, dar împreună, într-o nobilă fraternitate, vegheată, cum afirmă Eugen Dorcescu, de Marea Zeiță: Poesis.” (p. 86)

În a doua parte a Reveriilor critice, Anișoara-Violeta Cîra celebrează, împreună cu doamna profesoară Mirela-Ioana Dorcescu BUCURIA TEXTULUI (Timișoara, Editura Waldpress, 2024). Cartea reunește selecții de analize literare de tip hermeneutic semnate de Mirela-Ioana Dorcescu din cele realizate în ultimii opt ani. Volumul oferă cu generozitate „o perspectivă personală asupra literaturii contemporane din Timișoara și din țară” (p. 89). Poeții contemporani prezentați cu generozitate în acest volum sunt Eugen Dorcescu, Ticu Leontescu, Guillermo Eduardo Pilía, George Schinteie, Nora Ferentz, Elisabeta Bogățan, Nicolae Turtureanu. În capitolul al doilea al cărții, dedicat prozei contemporane, Mirela-Ioana Dorcescu include prozatori, îndeosebi romancieri contemporani, precum Veronica Balaj, Nina Ceranu, Monica M. Condan, Dana Gheorghiu, Maria Pongrácz, Petru Vasile Tomoiagă, Iulian Chivu. Analizând Bucuria textului din perspectiva criticii academice, Anișoara-Violeta Cîra remarcă în scriitura autoarei „varietatea unghiurilor de abordare a textelor literare. (…) Bucuria comentariului merge mână în mână cu prețuirea Mirelei-Ioana Dorcescu pentru realizările literar-artistice ale unor scriitori contemporani, pe care îi cunoaște personal, îi respectă și îi elogiază cu exigentă generozitate, dar și cu enormă știință de carte.” (p.107)

O altă lucrare fundamentală pentru critica și hermeneutica românească este studiul SEMIOTICA METAFOREI. INDUCȚIA METAFORICĂ ÎN POEZIA ROMÂNEASCĂ, volum semnat de aceeași Mirela-Ioana Dorcescu, apărut la Timișoara, Editura Eurostampa, în 2022. Punctul de plecare al acestui studiu a fost teoria inducției metaforice a poetului Eugen Dorcescu. Pentru a susține căile interpretative alese, Mirela-Ioana Dorcescu, având „talentul ei didactic”, după ce ne poartă cu lejeritate prin matematici, filozofie și fizică, „reușește să explice foarte clar modul cum funcționează această inducție metaforică în registrul poeziei.” (p. 111) Anișoara-Violeta Cîra lecturează cu atenție fiecare capitol al cărții și notează admirativ cum „Mirela-Ioana Dorcescu s-a încumetat să ducă mai departe achiziții, idei, eșantioane ilustrative pe tema bătătorită, încă din Antichitate, a metaforei (…) Analizele metaforelor vii în textele poetice ale unor autori fundamentali din istoria literaturii române contribuie la îmbogățirea exegezei fiecăruia în parte. De aceea salutăm curajul și strădania Mirelei-Ioana Dorcescu de a elabora un tratat despre metaforă, cercetând ocurența acesteia în operele marilor poeți români”. (p. 118)

În articolul dedicat traducerilor poetice ale Mirelei-Ioana Dorcescu, Anișoara-Violeta Cîra apreciază vocația scriitoarei, preferința acesteia pentru hermeneutică mai degrabă decât pentru critică literară, fluiditatea și eleganța exprimării și cunoștințele sale pluridisciplinare care deschid textul unor noi orizonturi de interpretare. Mirela-Ioana Dorcescu a tradus din limba spaniolă poezie: Andres Sanchez Robayna, MAREA CEA MARE/ POR EL GRAN MAR (Timișoara, Editura Mirton, 2018), Coriolano Gonzáles Montañez, TATĂL/ PADRE (Editura Eurostampa, Timișoara, 2021) și Rosario Valcarcel, MAI PRESUS DE PASIUNI/ MAS ALLA DE LAS PASIONES – POEME/ POEMAS (Editura Eurostampa, Timișoara, 2022). Ce reușeșete să facă traducătoarea acestor poezii din limba spaniolă? Ne răspunde cu precizie Anișoara-Violeta Cîra: „Mirela-Ioana Dorcescu pătrunde cu delicatețe într-un univers liric accentuat spiritual și deslușește semnificațiile adânci ale simbolurilor lirice dintr-un discurs dens și foarte expresiv. (…) Găsește lexeme românești pentru a scoate în evidență forța tămăduitoare a creației.” (p. 123) Prin asocierea contrastelor și prin exploatarea expresivității inegalabile a perechilor antonimice, traducerea vol. PADRE/ TATĂL are forța să creeze o atmosferă dramatică a pustiirii și să transmită întregul tablou al pierderii prin moarte, precum și durerea nevindecată a copilului/ adultului orfan: „… să caut rămășițele oaselor tale/ și să le sfărâm cu degetele mele/ și să realizez/ că tu niciodată nu vei pleca.” (C. G. Montañez) Prin aceste traduceri „surprinzătoare și elocvente”, Mirela-Ioana Dorcescu demonstrează cu prisosință că „excelează în discipline conexe lingvisticii, precum teoria literară, semiotica, pragmatica, hermeneutica, impresionând prin erudiție și prin calitatea ei de cititor avizat și pasionat al textului liric, care îi permite să fie un traducător excelent. Într-un limbaj elevat, de o expresivitate aparte, întregul discurs liric vizează fascinația textului, fiind abordat din unghiuri care să-i releve aspectele cele mai frapante și mai bine realizate estetic.” (p. 122)

În continuarea Reveriilor critice, Anișoara-Violeta Cîra supune analizei cartea de debut a Marianei Anghel, VIAȚĂ ȘI OPERĂ. DIALOG CU POETUL EUGEN DORCESCU (Editura Eurostampa, Timișoara, 2022), carte precedată de un interviu restrâns, de întâlniri aniversare la Uniunea Scriitorilor din Timișoara, de alte articole în reviste online și print. Printre aspectele relevante ale cărții recenzate de Anișoara Violeta Cîra, reținem „maniera narativă de edificare textuală”, „dialogul existențial este rezumativ și exhaustiv deopotrivă”,  „construirea unei imagini sintetice a vieții și operei poetului Eugen Dorcescu.” În final, Anișoara-Violeta Cîra apreciază acest dialog ca fiind „o carte densă, mărturisind tot ceea ce coautorii consideră că trebuie să știm despre Eugen Dorcescu la 80 de ani. O carte primită cu emoție, bucurie și prețuire în cadrul Școlii de literatură formată la Timișoara în jurul personalității lui Eugen Dorcescu (…), o carte care a trezit și interesul și aprecierea unor critici literari.” (p. 142)

ÎNCERCARE ASUPRA OPEREI LUI EUGEN DORCESCU (Timișoara, Editura Waldpress, 2024), cea de-a doua carte a Marianei Anghel, supusă analizei și reveriilor critice de Anișoara-Violeta Cîra, este văzută drept „o călătorie amplă și instructivă în universul liric și filosofic al poetului Eugen Dorcescu” (p. 143). Este o lucrare consistentă, structurată în patru capitole, care abordează lirica spirituală dorcesciană din volumele BIBLICELE, APROAPELE. 111 PSALMI ȘI ALTE POEME, LEVIATANUL și MIOZOTIS, principalul scop al autoarei fiind acela „de a aduce în prim-plan temele recurente, stilul distinctive și viziunea poetului Eugen Dorcescu asupra artei și a existenței spirituale”. (p. 143)  Cartea este îmbogățită cu o ADDENDA, în care se regăsesc trei eseuri aplicate operei unor scriitori contemporani: Zoia Elena Deju, Mirela-Ioana Dorcescu (despre SEMIOTICA METAFOREI) și poeziilor lui Jaime Siles, poet spaniol, în traducerea poetului Eugen Dorcescu. La finalul acestui demers analitic, Anișoara-Violeta Cîra notează: „reunind eseuri elocvente, autoarea reușește să ofere o imagine complexă și detaliată a operei recente a lui Eugen Dorcescu (…) Această carte are aspectul și consistența unui ghid esențial pentru orice cititor care dorește să înțeleagă universul poetic și filosofic al unuia dintre cei mai importanți poeți din literatura română.” (p.148)

Zoia Elena Deju, cu noua sa carte de poeme ROTITOR (Editura Eurostampa, Timișoara, 2022), îi atrage atenția Anișoarei Violeta Cîra încă de la început prin „titlul incitant și misterios”, iar mai apoi prin universul tematic și planurile interferente, recuperate imaginar: „planul macrocosmic, al spațiului înconjurător, și planul microcosmic, sufletesc”. (p. 151) Ce desemnează, în plan poetic, lexemul „rotitor”? Anișoara-Violeta Cîra observă circulația acestui termen într-un registru mistic, arhaic, în diverse religii și culturi: „Rotirea, termen dominant, patronează și configurează întreg volumul. (…) Poemul Rotitor, al cărui titlu este un palindrom, preia reflectarea, în oglinda imaginației, a lumii, care se îndreaptă ciclic, spre Sfârșitul întru început” (p. 152-153)

Cu atenție spre detaliile unei poezii subtile, suave, autoarea sesizează poetica modernă a versurilor, tehnicile de compoziție, utilizarea paralelismului sintactic, simbolurile cheie prezente în poeziile Elenei Deju: bradul, apa, acvila, dervișul, vuietul, timpul, toate reconstruind un imaginar poetic plurivalent, „o poezie care nu este la îndemâna oricui” (E. Dorcescu), „o poezie gravă, în ce privește mesajul, dar limpede și suavă, în privința enunțării, ipostaziind noblețea ființei ce îngenunchează în fața Creatorului suprem. Poezia Elenei Deju este o călătorie în timp și peste timp, o călătorie intimă și cosmică, deopotrivă.” (p. 158)

Poetei Maria Ieva, autoare a mai multor volume de versuri, Anișoara Violeta Cîra îi dedică studiul Iubirea și moartea în cosmicitatea luminii.  După ce trece în revistă titlurile volumelor de poezii publicate, autoarea se oprește asupra volumului EPIFANII PE FRUNZE (Editura Brumar, Timișoara, 2020) și glosează: „Pretutindenea există viață, chiar și după moarte. Timpul măsoară existența efemeră. Un posibil mesaj latent al acestui volum.” (p. 162) Se remarcă „poeziile nescrise”, tracul/ bariera lăuntrică, emoția, dorul, iubirea, poeziile fără titlu, maniera postmodernă de redactare, absența semnelor de punctuație, a majusculelor, toate având rolul de a elimina constrângerile și de a spori emoția artistică. „Lirismul Mariei Ieva – notează Anișoara-Violeta Cîra – este marcat de o viziune îndeajuns de personală asupra iubirii. Stihia „iubire” stă în fața morții și a vieții. Iubirea este una dintre temele poetice intens frecventate, o iubire dătătoare de viață, care animă atât eul liric, cât și participarea celui care lecturează.” (p. 163)

Cu poeziile Marianei Pâșlea și ale Marioarei Rus revenim  „acasă”, la Școala de Literatură Eugen Dorcescu-80. După ce prezintă riguros biografia, volumele de versuri, articolele, recenziile doamnei profesoare Mariana Pâșlea și debutul său târziu, Anișoara Cîra reliefează scrisul prolific și intensa ei activitate publicistică în „spațiul paradisiac” din Țara Almăjului. Poezia Marianei Pâșlea se vrea a fi „o monografie a sufletului” (Ana-Maria Radu), iar spiritul ludic „distilează din amalgamul vieții strigăte mute, de bucurie ori de tristețe.” (p. 173) În finalul studiului, Anișoara-Violeta Cîra radiografiază sintetic universul poetic al poeziei Marianei Pâșlea: „Discursul poetic se remarcă printr-un stil limpede, fraze simple, cu imagini accesibile. Versurile au o tonalitate energică, îmbie cititorul, prin nota lor optimistă, prin șăgălnicie. Relația autor-cititor este de familiaritate, de caldă înțelegere reciprocă. Prin intermediul „cuvintelor potrivite”, autorul și cititorul nu se joacă „de-a poezia”, cum ne-am aștepta din sugestia oferită de titlu, ci comunică despre viață, precum descoperim antrenându-ne în „joc”. (p. 181)

O altă cursantă a Școlii de literatură Eugen Dorcescu-80, doamna Marioara Rus, autoare a două plachete și a unui volum de versuri, se bucură de o receptare avizată din partea Anișoarei-Violeta Cîra. În articolul Taina zâmbetului este analizat volumul ultim, CĂLĂTORI ÎN CEAȚĂ, apărut în Timișoara, la Editura Waldpress, în 2024. În poezia Domniei sale, totul este simbol, iar forța de sugestie este dată de construcțiile nominale ce încadrează simbolul. Autoarea articolului trece în revistă și explicitează simbolurile poetice: ceața, nufărul, clopotele, rădăcinile, parfumul florilor, valurile mării, albastrul cerului, misterul universului, lacrima dorului, taina zâmbetului, trecerea timpului, lumina dimineții, confirmarea prezentului. Toate acestea sunt „doar câteva dintre imaginile ce creează o punte între peisajul interior și trăirile exterioare. (…) Marioara Rus folosește un limbaj frust, dar foarte expresiv, lăsând loc, prin tăceri, sugestiilor. De multe ori, poezia sa capătă un ton elegiac, fiind o reflexie asupra pierderii, a trecerii timpului și a inevitabilității morții. În același timp, este vizibilă și speranța de dincolo de resemnare, aceasta fiind legată de credință și mântuire. Stilul vizează profunzime de gândire și simțire. Expresia lirică, predominant parcimonioasă, mizează pe forța simbolurilor, pe comunicarea prin imagini naturale, pe trasarea unor noi coordonate pentru teme universale majore, precum iubirea, moartea și credința.” (p.192)

Finalul volumului de analize literare îl are în vizorul discursului critic pe scriitorul Iulian Chivu, cu al său roman de mare forță, INDEZIRABIL, publicat în 2022, la Editura Sitech din Craiova. Scriind despre acest roman, Anișoara-Violeta Cîra notează confesiv: „M-am legat sufletește de această carte din clipa în care am deschis-o. Este o carte a suferinței intense și prelungite, care-l conduce pe erou spre sine.” (p. 195) Analista explică titlul romanului: „INDEZIRABIL se referă la motivul traumei psihologice a protagonistului, care, după eliberarea din pușcărie, nu se simte liber, ci stigmatizat și respins de societate. Un individ indezirabil în comunitatea sa, în care nu-și găsește locul de dinainte. Romanul se axează pe conflicte.” (p. 196) Cu finețe și meticulozitate, Anișoara-Violeta Cîra prezintă firul epic, evoluția personajului principal, conflictele interioare, întreg zbuciumul eroului și evidențiază dramatismul condiției umane: „Romanul ne dezvăluie multe cauze ale senzației de insuportabil. Câte poate suporta un om?… Te întrebi și realizezi că viața e, pentru unii, un șir interminabil de lovituri.” (p. 204) Referitor la stilul scriiturii și maniera de construcție a personajului, hermeneuta concluzionează: „Autorul aduce în prim-plan zbaterea unei conștiințe în efortul de aflare a sinelui. În întrebările pe care și le pune, se poate spune chiar că cititorul (re)găsește propriile căutări, propria ezitare în a înțelege și a-și continua drumul în viață. Expresivitatea este calitatea particulară a stilului. Unicitatea limbajului este asigurată de varietatea lexicului, ingeniozitatea combinațiilor lexicale, expunerea limpede, coerența părților discursului. Cu certitudine, acest roman are două calități indiscutabile: claritatea limbajului și naturalețea stilistică.” (p. 205)

Recitind operele scriitorilor analizați în volumul REVERII CRITICE – LA OCNA DE FIER al Anișoarei-Violeta Cîra, nu putem să nu remarcăm coerența discursului analitic, stilul de factură academică, notele hermeneutice și observațiile pertinente susținute de ilustrări convingătoare, bine alese. REVERII CRITICE – LA OCNA DE FIER este, de aceea, cartea de maturitate a doamnei profesoare Anișoara-Violeta Cîra, care se întâlnește în scris cu mentorii școlii ce i-au modelat destinul literar, după cum observa criticul Zenovie Cârlugea: „Comentariul este mai mult decât unul didactic, tinde la acea hermeneutică-model din cărțile mentorilor Eugen Dorcescu și Mirela-Ioana Dorcescu, intrând totodată în rezonanță empatică și cu alte „voci” critice. Este, în general, cartea care – expressis verbis – „îmi continuă activitatea de comentator al poeziei, prozei, stilisticii și criticii literare actuale”. Salut cu admirație acest „tur al prieteniei literare”, în care colega mea de școală,  Anișoara-Violeta Cîra,  ne adună pe toți, cei de aproape și de departe, pentru a căuta împreună, în cuvântul scris,  noi „drumuri spre sens” și spre devenire spirituală.

MARIANA ANGHEL

by

Referinţă Bibliografică

MARIANA ANGHEL: Recenzie la volumul de eseuri și studii „Reverii critice – la Ocna de Fier” de Anișoara-Violeta Cîra/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 31 martie 2025