Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Poezia – Sufletul cuvintelor

Poezia – Sufletul cuvintelor

Abis absolut

 

În camerele fiinţei mele

Un adânc abis trăia,

Mereu cu uşile deschise

În care câte-o viaţă mai cădea.

 

Atât de liber se putea pătrunde,

De voia şi nevoia unui vraci,

Căci era plin pan’ la refuz

De clovni, contorsionişti şi saltimbaci.

 

Şi când mai eram doar carte de-amănunte

Sub praful lor uitat, acoperit,

M-ai luat aşa firesc de mână

Şi în abis cu mine ai sărit.

 

Mi-ai reânsufleţit şi gândul,

Medieval şi cu o stare vidă,

Fără să-ţi pese niciun pic

Ca-ş putea fi o minciună validă.

 

Şi în căderea migratoare,

Dintr-un abis în alt abis,

Adus-ai zbor de înălţare

Şi toate uşile ai închis.

 

Iar al meu gol, nu mai e gol

De tot ce era departe

Ca să poată fi plin cu

Iubirea-ţi dincolo de moarte.

 

Acum, cad plutiri albastre

De tine-aduse cu-n sărut,

Purtându-mă pe înălţimea

Abisului absolut.

 

Cea  mai frumoasă

 

Mă scurg din cerul albastru,

Mă culc lângă mirosul tău,

Căci cea mai frumoasă-ntâlnire

A fost cu sufletul tău.

 

Cobor din soapte de rouă,

Mă acopăr cu părul tău,

Căci cea mai frumoasă minune

A fost zâmbetul tău.

 

Mă-ntorc din vise de flori,

Adulmec trăirile tale,

Căci cea mai frumoasă grădină

A fost cea a mâinilor tale.

 

Mă arunc de pe poduri de stele,

Mă-nfaşor cu spaţiile tale,

Căci cea mai frumoasă lumină

A fost cea a nopţilor tale.

 

Mă desprind de apele-ntinse,

Mă inundă splendoarea ta,

Căci cea mai frumoasă iubire

A fost şi va fi doar a ta.

 

De câte ori îmi este dor

 

De câte ori mi-e dor

De-atâtea ori eu zbor,

Să cad din înâlţimi

În ochii tăi sublimi,

Să mă zdrobesc izbind

Negrul culorii lor,

De câte ori mi-e dor.

 

De câte ori mi-e dor

De-atâtea ori cobor,

Adânc să mă cufund

În inima-ţi bătând,

Să mă înec sorbind

Din tainicul izvor,

De câte ori mi-e dor.

 

De câte ori îmi este dor

De-atâtea ori mă înfăşor,

În veşmântul de cuvinte

Al aducerii aminte,

Caldă lacrimă să-mi fie

La umbra muzicii lor,

De câte ori îmi este dor.

 

De câte ori îmi este dor

De-atâtea ori simt un fior,

Pe care numai tu mi-l dai

Cu iubirea ce mi-o ai,

Văpaie arzând în mine

Ce mă face să nu mor,

De câte ori îmi este dor.

 

Amestec nocturn

 

Privesc la nopţile din urma mea,

Şi le văd îmbrăcate în albastrul tău

Ce pluteşte pe umbrele mele de nea

Căci sun îngheţat în iarna gândului său.

 

Sunt aproape de cugetul meu

Aceste gheţuri lipsite de viaţă,

Într-un vis poluat de căldura ce eu

O mai simt cum de-albastrul tău se agaţă.

 

Îngrozite, şiraguri de stele goale

Umplu sufletul meu gol de mugurii copţi,

Când gându-mi ajunge pe treptele tale

Să-l dezgheţi de albastrele nopţi.

 

Şi trăieşte atât cât este

În ameste nocturn de albastre şi vise,

Să sărute aceste gheţuri rupestre

De pe stânca minutului ultim în care-s închise.

 

De întuneric nevindecat e plină noaptea pierdută

În lumina fantomă din ochii mei,

Ce se schimbă-n albastrul nopţii tale făcută

Dintr-un gând îngheţat al tăcerilor ei.

 

Şi privesc ne-ncetat peste umărul meu

Cum din uşă în uşă bate noaptea tăcută,

Să-i deschidă albastru-ţi ce îl simt numai eu

Când bucuria inimii mele palpită.

 

Să nu mai curgă neliniştea iar,

Plecând din ochii mei cuprinşi

De o stare-ngheţată în al nopţii amar

Ci de albastrul tău să fie atinşi.

 

De ţi-ar spune noaptea mea

 

De ţi-ar spune noaptea mea

Câte zile-am aşteptat-o,

Chipul să îţi văd în ea

În lumina ce mi-a dat-o.

 

De ţi-ar spune-n câte vise

M-a purtat s-ajung la tine,

Am văzut întreaga lume

Chiar şi-acea care-i în mine.

 

De ţi-ar spune câte stele

Am deschis să-ntreb de tine,

Cunoşteam tot universul

Mai bine decât pe mine.

 

De ţi-ar spune câte doruri

I-am dat Lunii să-ţi trimită,

Chiar şi ea, cât e de neagră,

Mai să cadă în ispită.

 

De ţi-ar spune, Carul Mare

De câte ori l-am furat

Să te-aştept în galaxia

De unde ai fi plecat.

 

De ţi-ar spune câte lacrimi

Ca urme eu i-am lăsat,

Să le poţi urma în vise

Dacă m-ai fi căutat.

 

Şi de ţi-ar spune noaptea mea

Ce linişte se-abătu

Peste a mea aşteptare,

Poate c-ai visa şi tu.

 

GABRIEL BEER

Facebooktwitterby feather

Despre BEER Gabriel

Despre Autor Mă numesc Gabriel Laurenţiu Beer. Sunt născut în România pe meleaguri olteneşti, în patria lui Tutor Gheorghe şi a unei ''Iubiri Alb-Albastre''. Locuiec astăzi în Canada, Maple - Ontario de douazeci şi doi de ani, împreună cu familia mea: soţia Aurelia Beer şi fiul meu Robert Beer, iar de curând am intrat în rândul bunicilor fericiţi, având un nepoţel, Luca Gabriel Beer, de care ne bucurăm cu toata inima şi iubirea noastră. Urmând o carieră care m-a ţinut mereu alătuti de oameni, chiar de când trăiam în România, începând ca Profesor de Educaţie Fizică, profesez astăzi ca Registered Massage Therapist. Specialităţiile pe care le am ( Reiki Master, Reflexologist, Specialist în Exerciţii de Reabilitare, Stretching Specialist, CranioSacral Terapist, Shockwave Terapist, Bio-Flex laser Terapist) cred că mă clasează în rândul celor mai buni terapişti, pacienţii considerându-mă mai mult un ''healer'' dacât un simplu practiţionist. Pasiunea mea pentru scris m-a adus la momentul la care mă aflu astăzi: Sunt este membru al A.C.S.R.- Asociaţia Canadiană a Scriitorilor Români. Colaboreaz cu revista Repere Literare şi ziarul romănesc din Canada, Observatorul, unde îmi public poeziile si nu numai. Colaborez de asemenea cu revista Bumerang Literar din Australia, revista Armonii Culturale din România, revista Cetatea Cavalerilor-Oradea şi revista Climate Literare. Din luna Aprilie voi fi colaborator şi al revistei Candela de Montreal, iar începând cu luna Mai a acestui an am să colaborez cu revista Cuvântul Românesc-Spania/Madrid. Am paricipat la Târgul de Catre de la Montreal şi sunt participant la Cenaclu Mihai Eminescu-Canada. Sunt autorul cărtii Pieces of Heaven care a văzut lumina tiparului în anul 2018, carte publicată cu editura FriesenPress Canada, cartea fiind un periclu prin experienţele mele spirituale, avute de-a lungul vieţii mele, pe care le-am împărtăşit cu oricine dornic să le cunoască. Recent am publicat o altă carte intitulată: Pe cale înţelepciunii- Gânduri, cugetări, reflecţii, de natură filosofică, publicată în România la editura Coresi-Bucureşti. Scriu de asemenea poezii cu diferite tematici, şi sper ca în curând să public şi acest volum sau volume de poeme aşternute de-a lungul timpului. Doresc să-mi aduc cât mai mult aportul la promovarea valorilor culturale, la promovarea poeziei şi nu numai, pentru a păstra şi transmite generaţiilor viitoare frumosul, arta, filososfia şi credinţa noastră românească, oriune m-aş afla în această lume.

2 Comentarii

  1. admin

    Bun venit, dragul nostru poet GABRIEL BEER! Bun venit, în familia AUTORILOR ARMONII CULTURALE! Felicitări!

Comments are closed.