Pe strada cu plopi doar vântul colindă,
Frunze foşnesc şi-n aer se plimbă.
Jos un covor din frunze uscate,
În galben-ruginiu şi maro pictate.


E toamnă deplină, şi-i soare-n amiezi,
Rămas-au, din toate, trei frunze mai verzi.
Spre seară, pe ramui, păsari s-adună,
Acolo-noptează, sub clarul de lună.


În zori, cade bruma şi ceaţa se lasă,
Din horn iese fumul, ce bine e-n casă!
Stau vitele-n grajduri, oile-n saivane,
De pază sunt câinii hrăniţi cu ciolane.


Acum, recolta-i strânsă-n hambare,
Şi-n beci totu-i pus la păstrare.
Bem mustul ce fierbe-n butoaie,
Şi frigem pe jar, pastramă de oaie.


E toamna bogată, bucate alese,
Fructe-aromate, noi punem pe mese.
Miroase-a plăcinte şi-a pâine-n cămin,
Pe faţa de masă – carafa cu vin…


Copiii-s la şcoală şi carte învaţă,
Tinerii se-nsoară şi-şi fac rost în viaţă.
Părinţii la muncă, bunicii-n ogradă
Dau foc la frunze şi mătură-n stradă.


Tufănele, crizanteme, armonie de culoare,
Răspândesc parfumul toamnei,
Pana hăt, departe-n zare şi-l combină-n
Dulci arome, amărui, răcoritoare…


Oriunde te-ai duce, te-ntorci iar acasă,
Că viaţa la ţară-i nespus de frumoasă!

 

 

 

 

 

 

Facebooktwitterby feather