Toamna asta nu mi-e dor de vară…

Toamna asta nu mi-e dor de vară,

Mi-e dor de oamenii ce erau cândva acasă,

De chipul mamei ce-mi zâmbea în seară,

Și de bucuria ce-o simțeam când eram cu toți la masă.

Toamna asta nu mi-e dor de soare,

Mi-e dor de ploaia ce-mi săruta chipul,

Și îmi șoptea cu drag și nerăbdare

Despre inocența ce parcă mi-a răpit-o timpul…

Mai lasă-mi, toamnă, încă o clipă,

Să fie ca-n vremea aceea, demult,

Să-i am iar pe toți lângă mine ,

Și glasul mamei să-l mai ascult.

Să-mi fie iar sufletul fără de teamă,

Să nu știu ce-nseamnă să pierzi ce iubești,

Să aud iar glasul dulce ce mă cheamă

Și-mi spune cele mai dragi povești.

Mi-e dor de-acasă, dar nu de o casă,

Ci de iubirea sinceră ce ne aduna,

De glasul care ne chema la masă

Și de mâna care știa a mângâia.

Mi-e dor de noi, de noi cei de-altădată,

De tot ce viu în suflet mai păstrez,

De vremea când eram cu toții laolaltă

Și-acesta mi-era Raiul la care iar visez…

Mai văd în gând fereastra luminată,

Și pe mama care ne-aștepta în prag,

Iar viața, cândva simplă și curată,

Păstra în ea tot ce aveam mai drag.

Și mă întorc cu gândul pe aleea ce-i tăcută,

Pe unde alergam fără vreun rost,

Iar inima, rămasă de-atâta vreme mută,

Își amintește cât de bine-a fost.

Toamna asta nu mi-e dor de vară…

Mi-e dor de noi…de-acasă…de cândva…

De mâna mamei care cu drag mă înconjoară,

Și-a cărei mângâiere o simt mereu alăturea.

Maricica Stroia

14.11.2026

by

Referinţă Bibliografică

Maricica STROIA: Toamna asta nu mi-e dor de vară…/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 15 noiembrie 2026