Crăciun fericit!

Se leagănă, se leagănă, dorul meu se clatină, leagăn verde de mătase, împletit cu sfoara-n șase, se leagănă-n vânt ușor, simt că aș putea să zbor, nu prea mult, până la nor!

Se leagănă, se leagănă, leagăn albastru de nuc, crengile, dorul imi duc, într-o grădină frumoasă, de pe-acolo, de pe-acasa, crengile se unduiesc, în neant călătoresc, trec prin satul de departe, cu un gând aparte..

Leagăn galben de gutui, pe poteca dorului, zi de zi, cat pot, mă sui, ca să pun uitarea-n cui, galben de gutui! Drept in ușa casei mele, c-un puhoi de stele, flori micuțe și amare, dar, mirositoare! Drept în față scărilor, un puhoi de dor, dulce-amărui, gustul de gutui!

Se leagănă, se leagănă, leagăn roșu de mătase, impletit cu ață-n șase, ață roșie târzie, dar, la fel de vie, cu borduri de ie, înainte și-napoi, lucrăm la război ! Însă, printre ițe, umbre de cosite, râset de fetițe!

Leagăn ca mărul de roșu, pe un stâlp cântă cocoșul, iar mai sus in vie, cantă-o ciocârlie! Lie, ciocarlie, prin butuci de vie, strugurii mustesc, tare se grăbesc, să plece din vie, bine să ne fie!

Se leagănă, se leagănă, leagănul mă duce, încă o răscruce, dar, la fel de dulce, mă duce în sus, acolo-i Isus, m-apleaca în jos, totul e  pe dos, mă duce la stânga, accept ca nătânga, mă duce la dreapta, unde e răsplata!

Leagănă-mă mult, ca să pot s-ascult, vântul printre ramuri sau prin colț de geamuri, cânt de gâze albe, în florile dalbe, să văd peste dealuri sau urcat pe maluri, ape nesfârșite, de doruri golite, privind către cer, după-un lerui ler!

Se leagănă, se leagănă, leagănele albe, amintiri in salbe, ziua e senină, soarele mi-anină, aur în privire și dor de iubire, dor de-o nouă viață, într-o dimineață, cu apă sfințită și bine-mpărțită!

Și nimic nu cer, doar un lerui ler, flacăra s-aprind, ca să vă colind!

Craciunul de acum…

Crăciunul de acum, Crăciunul de-altădat,

Îmi pare că-s aceleași, nimic nu s-a schimbat,

Aceleași mici atenții, aceleași mari cuvinte,

Și-același pom de iarnă, dacă mi-aduc aminte!

De fiecare dată, în ziua de Ajun,

Împodobeam brăduțul în gând cu Moș Crăciun,

Și-l așteptam apoi, privind pe o fereastră,

Cum urcă și coboară din sania albastră!

Îl invitam în casă mai către dimineață,

Îl ajutam să intre și-l scuturam de gheață,

Și ne-așezam la vorbă stând la un ceai fierbinte,

Ne-nțelegeam din ochi, din câteva cuvinte!

Și anu-acesta este, la fel ca altădată,

Ne-am primenit de rele, cămara e curată,

Mă uit la voi și-mi pare că nu-i nimic schimbat,

Doar inima ne bate în ritm tare ciudat!

Gânduri de Crăciun 

Căciula roșcată prinsă-n cuier,

Abia mai respiră de-al său lerui ler,

Iar haina cea largă stănd agățată,

Parcă ar vrea să mai zboare odată,

Și, atârnând de cuierul cel vechi,

Privește la două cizme perechi,

Ce calcă podeaua, și, dând din călcâie,

Vopseaua de anul trecut o mângâie!

Cureaua cea lată, atârnă și ea,

Suflă de parcă, n-ar mai putea,

Se-alină cu barba ce-atârnă în cui,

Și mă gândesc că și ea e a lui..

Stau deoparte, lucioase, curate,

Pentru că el a plecat iar departe..

Poate-ntr-o vară cu mare și val,

Stă într-o barcă ce trage spre mal,

Poate-i plecat spre o primăvară,

Alături de creanga-nverzită de-afară,

Poate-i pe-o frunză de toamnă târzie,

Cu gândul același, c-o să mai vie…

Cu visele toate prinse-n cuier,

Și gândul rămas spre-al său lerui ler,

Mult prea degrabă mă prinde un dor,

Și-n aripi i-aș pune încă un zbor!

by

Referinţă Bibliografică

Marilena ION-CRISTEA: Gânduri de Crăciun/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 28 decembrie 2019