În timp de lucram la volumul „Cartea teatrului” (Evocări din culisele Teatrului „George Ciprian”, Ed. „Teocora, Buzău, 2015), publicând în presă fragmente din viitoarea carte, mi s-a atras oarecum dojenitor atenţia că, până să apară actualul teatru profesionist, la Buzău a existat a consistentă mişcare teatrală, înainte de 1989. Ştiam de acest lucru şi chiar îi cunoşteam pe câţiva dintre actorii amatori ai urbei. A scrie şi despre aceştia, mi se pare un gest aproape obligatoriu. Aşadar, cei care mi-au făcut observaţia la care am făcut referire mai sus, au dreptate. Faptul că am lucrat într-un teatru profesionist nu m-a determinat în nici un fel să-i privesc oarecum de sus pe cei care au activat sub emblema amatorismului, căci, din câte ştiu eu, prestaţiile multora dintre ei erau de foarte multe ori similare cu cele ale unor actori angajaţi cu carte de muncă, la teatrele profesioniste şi, fără excepţie, doar că nu aveau şi studiile de specialitate necesare. Mă întorc cu plăcere şi interes spre începuturile teatrului la Buzău, fără pretenţia de a fi exhaustiv, în limitele posibilităţilor mele de documentare. Pentru început, voi apela la surse sigure, cum ar fi dovezile scrise şi foarte puţinii combatanţi ai acelor vremuri prielnice mişcării teatrale locale. În anul 2003, la Editura „ALPHA” din Buzău, a văzut lumina tiparului volumul „Cultura între tradiţie şi eficienţă”, semnat de Nicolae Răican şi Victor Andreica. O carte, care, cu siguranţă, dovedeşte faptul că, timp de aproape 3 decenii, câţiva împătimiţi ai Thaliei au adus multe şi dese bucurii în sufletele spectatorilor buzoieni şi nu numai. Unul dintre capitole este intitulat „Profesionalismul unui teatru de amatori”. Frumoasă, adevărată şi inspirată formulare. Cităm: „Munca pasionantă a mai multor generaţii de membri ai secţiilor de teatru care, printr-o strădanie şi inspiraţie de zile mari,i-a încântat pe
iubitorii Thaliei din judeţul nostru, a fost valorificată, la vârf, cu actori şi regizori de primă mărime din România, printre care îi amintim pe: Mihai Berechet,Cristian Munteanu, Hary Eliad, Eugen Petrescu, Constantin Codrescu şi Dina Cocea. Osmoza dintre buzoieni şi aceşti mari actori şi regizori din Capitală şi din alte oraşe mai importante ale ţării a contribuit la şlefuirea talentelor autohtone, creându-se premize pentru transformarea în 1969 a secţiilor dramatice în Teatrul Popular Buzău”. Nu ştiu cu precizie data când, practic, a încetat activitatea acestui teatru. Cert este că, în 1996, la înfiinţarea primului teatru profesionist buzoian, „George Ciprian”, acesta nu mai exista. În schimb, dintre foştii combatanţi, noul teatru l-a recuperat pe Mihai Adamescu, numit director adjunct la „George Ciprian”, alături de Paul Ioachim, şi pe electricianul Constantin Craiu (maestru de lumini). Ceilalţi angajaţi, personal tehnic şi administrativ, au fost angajaţi prin concurs. Despre acest concurs, unic în felul său, voi reveni cu amănunte cât de curând.
Marin Ifrim
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..