În perioada cât am lucrat la Teatrul ”George Ciprian” am avut extraordinara satisfacție să-l cunosc pe unul dintre cei mai buni profesioniști ai scenografiei românești contemporane: Emil Moise-Szalla. Punctul meu de vedere, era completat cu argumentele profesionale ale directorului Paul Ioachim, dar și cele ale unor actori cunoscuți. Dovada supremă a artei sale am văzut-o când ne-a arătat schițele pentru decorul piesei ”Desculți în parc”, de Neil Simon. Acestea păreau ieșite din mâna unui întreg colectiv  de proiectanți. Ca să nu mai vorbesc și de latura lor artistică. Era greu de crezut că o mână de mașiniști, adică aceiași oameni care executau și lucrările de tâmplărie, vor putea duce la bun sfârșit confecționarea unui decor aparent foarte sofisticat. Câteva zile, Emil Moise-Szalla nu s-a îndepărtat de atelier și a supravegheat lucrările cu acribia unui arhitect, trecând cu tact peste îmbufnarea unora dintre noi. La sfârșit, văzând cum arată decorul, mainiștilor nu le venea să creadă ce bijuterie a putut ieși din mâinile lor. Era ceva nou, nemaivăzut, incitant și foarte practic. Totul gândit limpede, în cele mai mici detalii. O construcție ingenioasă, ușor și rapid de manevrat, dar și foarte  eficientă în confortul și siguranța  pe care actorii trebuiau să le simtă în timpul jocului. Nimic la voia întâmplării. Ceas elvețian! Emil Moise-Szalla s-a născut în 1933, la Drobeta Turnu Severin. Este absolvent al Școlii Medii de Arte Plastice și al Institutului de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu” din București, secția de scenografie-teatru (1960). Cât timp a stat la Buzău, am avut timp să ne împrietenim. De fapt, l-am cunoscut mai bine în cele vreo câteva ore, cât am stat la taclale, în cabina unei mașini încărcate cu o parte dintr-un alt decor, venind de la București la Buzău, timp în care mi-a povestit toată viața sa, de prima angajare și până la venirea pe scena Teatrului ”George Ciprian” din Buzău. Ca orice grafician și pictor care se respectă, a participat la numeroase expoziții colective și individuale, precum și ca invitat la tabere internaționale în Polonia, Germania și Franța. Lucrările sale se află în diferite colecții particulare răspândite în mai multe țări, inclusiv în casa mea, căci, la plecare, mi-a dăruit o lucrare grafică semnată, dar și cu o dedicație măgulitoare pe spate. De-a lungul timpului, a lucrat și colaborat cu diferite teatre din țară din Petroșani, Deva, Alba-Iulia, Constanța, Pitești, Buzău, Brașov și București. După vreo două luni de la premiera comediei ”Desculț în parc”, am primit o emoționantă scrisoare de la Emil Moise-Szalla, pe care încă o mai caut printre hârtiile mele, în care, dincolo de faptul că era mulțumit de colaborarea noastră, îmi transmitea niște sfaturi excepționale, recomandări pentru munca mea de regizor tehnic și câteva observații despre ceilalți colegi, zugrăviți în fine portrete psihologice, explicându-mi cam cum ar trebui să-l tratez pe fiecare în parte, având în vedere că, în teatru, începând din culise și până la birourile administrației, stresul este inevitabil, mai ales în perioadele de solicitare maximă, cum era de fiecare dată la repetițiile și la premierea fiecărei piese, de exemplu. Pe Emil Moise-Szalla nu l-am mai întâlnit de multă vreme. Am auzit că prezintă lucrări în galerii din Franța, Polonia precum și la Bucuresti, la Galeriile „Orizont”, „Caminul Artei” și „Galla”. În perioada respectivă am publicat un interviu cu acest artist plastic, în ziarul buzoian ”Muntenia”, unde lucrasem, înainte de a mă angaja, prin concurs, la Teatrul ”George Ciprian” – locul în care aș putea zice că am avut cele mai mari și mai intense experiențe culturale posibile.

Marin Ifrim

by

Referinţă Bibliografică

MARIN IFRIM – Din istoria Teatrului ”George Ciprian”: Cum l-am cunoscut pe scenograful Emil Moise-Szalla/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 12 august 2015