La data de 15 ianuarie 2001, după mai multe negocieri cu Paul Ioachim, mi-a fost aprobat transferul, „în interes de serviciu”, la Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău. A semnat el transferul, dar am semnat şi eu un contract de prestări servicii, prin care eram de acord să rămân, în continuare, regizor tehnic cu obligaţia de a participa la repetiţiile şi la spectacolele teatrului. După o lună, mi-am dat demisia şi mi-am văzut de obligaţiile de la noul loc de muncă. Nu ştiu cum se face că, în pliantul piesei „Ce înseamnă să fii onest” de Oscar Wilde, încă figuram ca tehnician al teatrului. Chiar dacă plecasem , ţineam legătura cu teatrul, cu colegii şi cu directorul Ioachim. La piesa respectivă am fost prezent în calitate de spectator, urmărind totul exclusiv din sală. Şi de această dată, distribuţia era una de excepţie: Ruxandra Sireteanu (Lady Bracknell), Tamara Buciuceanu (Mis Prism), Dana Dumitrescu (Cecily) şi Niculae Urs (Chasuble) alături de Cristina Secăreanu, Leonid Doni, şi Daniel Popa. Era pentru a doua oară când o vedeam pe Dana Dumitrescu, buzoiancă get-beget, jucând într-o piesă montată pe scena noastră. Ştiam doar că a absolvit la IATC şi că este cadru didactic la Liceul „Margareta Sterian” din Buzău. Dincolo e frumuseţea sa indubitabilă, actriţa se impunea, în primul rând, printr-un joc fără cusur. Mai târziu, am aflat că s-a angajat la teatrul din Constanţa. Teatrului buzoian, fiind eminamente un teatru de proiecte, nu avea şi nu are nici acum actori angajaţi cu carte de muncă. E vorba de o formulă administrativă occidentală, mult mai convenabilă decât organigramele teatrelor clasice. Şi încă ceva, teatrul buzoian actual are acest mare avantaj al proiectelor. De Ziua Naţională a Culturii, am participat la şedinţa Cenaclului literar „Ad astra” al Colegiului Naţional „B. P. Haşdeu”. Întrunire desfăşurată chiar pe scena teatrului „George Ciprian”, în condiţii tehnice caracteristice unei veritabile piese de teatru. Manifestarea a fost moderată de directoarea Gina Chivulescu şi de Marina Diana Hanganu, fostul „copil-minune” al literaturii buzoiene şi fostă elevă eminentă a Colegiului Naţional „B. P. Haşdeu”, absolventă a IATC, regie artistică, în prezent secretar literar al teatrului. La final, după mai bine de trei ore de discuţii, am avut impresia că am jucat într-o piesă experimentală, alături de nişte copii geniali, actori pur şi simplu. Aceasta e arta în forma ei incipientă şi cred că nu există inteligenţă umană unde să nu-şi facă loc şi un pic de teatru pur. Şi simplu! De proiecte, carevasăzică!…
Marin Ifrim
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..