Ocupat cu propria mea literatură, atâta și așa cum e, puțină și chinuită, nu prea am mai avut timp să privesc în marea ogradă a breslei noastre, la mișcările browniene ale celor vreo 2600 de colegi între colegi. Citesc abia acum niște lucruri aducătoare de leșin la adresa Uniunii noastre neunite. Personal, ani buni, am avut dureri de cap de pix dinspre o anumită zonă a vârfurilor Uniunii. Inși precum Mihăieș și Gârbea m-au atacat pe nedrept, cu o furie oarbă. Am reacționat corect, sincer, așa cum cred că reacționez și acum, când, din câte înțeleg eu, unii scriitori, cu sau fără legitimațiune, vor să-i linșeze pe mihăieși și gârbei. Inclusiv pe Nicolae Manolescu. Acum vreo jumătate de an, am fost invitat să mă alătur acestei cruciade. Am refuzat să mă alătur ”rebeliunii” mai mult dintr-un instinct conservator. Viața bate filmul. Am ajuns în ipostaza cosmică de a lua parte lui Mihăieș! A Uniunii Scriitorilor, carevasăzică. Pardon de expresie, în urmă cu niște ani, tipul care coordonează actuala conjurație anti-USR m-a dat în primire la un fost pușcăriaș de drept comun. Cu e-mail, cu tot. Omul respectiv e destinat să dezbine. Cu program, nu doar de amorul artei. Horio Gârbea, și tu, Mihăieșule, ar trebui să vă fie jenă că, în aceste vremuri pe dos, vă susțin din toată condiția mea sentimentală. Cu bine!
Marin Ifrim
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..