Poezia, o definiție a derizoriului: toată lumea iubește,
Toată cântă, toată suferă, toată e poetă. Și epoletă,
Toată, când vine vorba de chemarea cuvintelor,
Iubitele nu mai au nume
Poeții nu mai au rime
Poetesele folosesc rimel de împrumut.
Ce vremuri firești!
Pe stradă, în văzul tuturor, trece poezia.
Aș putea jura că am văzut-o și eu, ca și ceilalți
Și celelalte!
Aici, acum, acolo, dincolo și peste tot doar acum.
Poezia e palpabilă, are piele și os, e și dincolo
De ceea ce ne arată Alex. Ștefănescu, criticul
Care a muncit o viață întreagă pentru a încăpea în aceste
Subversuri dedicate doar lui și celor pe care-i vede doar el
Când se uită în oglindă și se citește pe el însuși
Având convingerea că-l cheamă marin și ifrim
(La furat de portofele, cum putea s-ar zice…)
Marin Ifrim
by