Răsfoind prin arhive, am dat peste pliantul premierei buzoiene a piesei „A douăsprezecea noapte”, fabuloasa comedie a lui W. Shakespeare. Piesă montată pe scena Teatrului „George Ciprian”, în 1996, în chiar anul înfiinţării teatrului respectiv, în regia artistică a cunoscutului profesor universitar Gelu Colceag, secondat de Radu Gabriel, regizor şi conferenţiar universitar, buzoian de origine, cunoscut inclusiv şi datorită Grupului artistic „Vouă”. Scenografia a fost realizată de Liliana Cenean, nume de top în domeniu. Pliantul respectiv e de colecţie particulară, dar şi demn de vitrina unui viitor muzeu al teatrului buzoian. La data de 4 octombrie 1996, elevul Georgică Meica primea 13 autografe, exact pe cele două pagini cu distribuţia din „A douăsprezecea noapte”. Citez: Radu Zetu (personajul Orsino): Georgică,mult succes în viaţă”; Daniela Minoiu (Olivia): „Un gând bun pentru Georgică”; Maria Ciungu (Viola): „Cele mai frumoase zile să ţi se întâmple zi de zi”; Cristian Creţu (Sir Toby): „Pentru Georgică”; Marius Florea (Sir Andrew): „George, să nu ajungă ca Sir Andrew”; Gheorghe Ifrim (Malvolio): „De la George pentru George”; Alina Berzunţeanu (Maria): „Numai bine”; Valentin Potrivitu (Feste): „Pentru Georgică <sufleurul> mult succes la şcoală; Marius Nănău (Sebastian): To by strong” ; Florin Aioniţoaiei (Căpitanul): Pentru Georgică”; Frosa Cercel (Curion): „Pentru Georgică, sănătate şi succes la şcoală”; Maria Buză (Valentin) : Un viitor frumos pentru Georgică”. În fine, în dreptul actriţei de origine japoneză Kana Hasimoto , ca a interpretat rolul unei umbre, figurează doar semnătura acesteia. Toţi actorii enumeraţi aici, erau încă studenţi, această premieră fiind, de fapt, examenul lor de licenţă. În paranteze, am trecut rolul interpretat de fiecare. A fost un spectacol extraordinar, cu o dinamică shakespeareană indubitabilă. Fireşte, dincolo de meritul actorilor, cheia succesului s-a aflat în intuiţiile lui Gelu Colceag şi Radu Gabriel, cel din urmă dând dovadă de o comunicare eficientă cu tinerii studenţi. Au trecut anii, Marius Florea, Gheorghe Ifrim, Marius Nănău şi alţii, dintre debutanţii de atunci, sunt acum nume respectabile în teatrul românesc. Iar „Georgică”, eroul din mijlocul pliantului, unul dintre micii spectatorii de atunci, a împlinit 30 de ani. E om la casa lui, cum se spune. În teatru, a rămas doar cel care-l aducea atunci la spectacole, tatăl său, actualul regizor tehnic Grigore Meica. Cam aşa s-a făcut istoria, inclusiv colindând prin culise. Iată cât de spectaculos e finalul acestei piese geniale, cum numai W. Shakespeare putea să-l gândească:
Monologul bufonului din „A douăsprezecea noapte” de W. Shakespeare
Când eram un copilaş,
Hei, ce ploaie şi ce vânt!
Tare mai eram poznaş,
Fiindcă plouă pe pământ.
I-ar când mi-a mijit mustaţa,
Hei, ce ploaie şi ce vânt!
Tot în râs am luat viaţa,
Fiindcă plouă pe pământ.
Dar de când m-a ars năpastă,
Tii, ce ploaie şi ce vânt!
Şi mi-am luat şi eu nevastă
Plouă-ntruna pe pământ.
Şi de-atunci, luao-ar gaia,
Fie ploaie, fie vânt,
Beau şi eu cât toată ploaia
Care cade pe pământ.
Piesa-i gata, trag oblonul,
Tii, ce ploaie e afară!
Dacă v-a plăcut bufonul,
Mai poftiţi şi mâine seară.
Marin Ifrim
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..