Muzica, alean şi chemare spre lumea fantastică a imaginaţiei seducătoare, prin care sentimentele noastre prind aripi şi călătorim braţ la braţ cu cine ne este drag, ne bucurăm de tremuratul uşor al unei frunze îndrăgostite de primele raze de soare care-i luminează mărgăritarele de rouă căzute în dimineţile verii şi ne facem frate de cruce cu pădurea… veşnic tânără, ascultăm blânda batere de vânt care acompaniază ciripitul păsărelelor, suntem exaltaţi când privim valurile mării dornice să inunde marginea plajei şi să ne mângâie picioarele, să ne spună ca unor prieteni aşteptaţi cu drag: „Bine aţi venit!”. Muzica bună… are în esenţa ei ceva dumnezeiesc, ne dă pofta de-a trăi şi a ne bucura de viaţa.   Această stare de beatitudine am simţit-o două săptămâni de zile la cea de a XI-a ediţie a „Festivalului Tinereţii” – Mangalia 2015, când am avut minunatul prilej să fie alături de noi distinsa solistă, prof. Viorela Filip, membră a juriului la secţiunea de „Folclor” cât şi la „Muzică uşoară”.

De la deschiderea festivalului am constat că doamna Viorela Filip este o cunoştinţă veche a celor de la Mangalia şi, nu numai, a multor spectatori, cu deosebire tineri, care veneau s-o salute, o rugau să facă câteva instantanee cu ei, o sărutau ca pe o bună prietenă, fiindcă domnia-sa, de-a lungul carierei, le-a oferit melodii devenite şlagăre (ale căror versuri îi aparţin), fiind un dar de suflet al unei snsibile creataore de frumos, o adevărată mamă ce-şi iubeşte odraslele şi le înţelege dorinţele şi pasiunile lor.

În fiecare seară, punctuală ca un desăvârşit nobil francez, sosea cu cel puţin o jumătate de oră înainte de-a începe spectacolul şi, cu graţia unei dive de primă mărimme, saluta spectatorii, le trimitea un surâs fermecător, găsea pentru fiecare dintre noi, când ne strângea mâna, un cuvânt frumos, apoi se interesa de lista concurenţilor şi, precum un adolescent, abia aştepta ca gongul să ne anunţe intarea în scenă a tânărului artist pe care-l asculta foarte atentă, îşi nota cu meticulozitate observaţile, cântărea cu mult discernământ nota pe care o acorda, şi nu rareori fredona cântecele respective (cu un farmec aparte) ca o elevă de liceu, iar de multe ori am înţeles-o din privire că-şi spunea: „… Iată încă o steluţă care bate la porţile afirmării. Nu-i rău deloc, dimpotrivă în această pepinieră – „Festivalul Tinereţii” cresc flori minunate care vor deveni în timp (prin talent şi o muncă susţinută) viitorii noştri înlocuitori”.

Şi, fără să ştie că am să-i fac un portret literar-artistic, în micile pauze, am pus întrebări, am primit răspunsuri pe măsura aşteptărilor şi, uşor-uşor… ridicând „Cortina Timpului” am  reuşit  să descopăr o artista polivalentă: prof. Viorela Filip – absolventă a Conservatoruli Ciprian Porumbescu din Bucureşti, vorbitoare de limba italiană şi franceză, profesoară eminentă de canto-muzică usoară (la Şcoala de Artă din Bucuresti), compozitoare, textieră, cântăreaţă renumită  care a abordat toate genurile de muzică: uşoară, clasică, populară, romanţă, membră a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (U.C.M.R.), colaboratoare cu mari nume de maeştri din panoplia muzicii româneşti: Jolt Kerestery, Marius Ţeicu, Marcel Dragomir, Viorel Gavrilă Cristian Alivej, Serban Georgescu, Dumitru Lupu, Mihai Alexandru, Cătălin Crişan, Marian Stârcea, , Nicolae Caragia; autoarea versurilor unor melodii cântare de îndrăgiţi interpreţi ca: Gabriel Dorobanţu, Mirabela Dauer, Corina Chiriac, Angela Similea, Dan Spătaru, Ovidiu Komornyk, Alexandru Jula, Denis Roman, Aurelian Temişan, Loredana Groza, Marina Florea, Cătălin Crişan, Daniel Iordăchioaie, Florin Apostol, Cornel Constantiniu, Dumitru Lupu, Nico (Nicoleta Matei),  mesager al cântecului românesc peste hotare (în zeci de cocerte) turnee în SUA, Italia, Bulgaria, Republica Moldova, Ungaria, creatoare a sute de melodii intrate în fonoteca de aur a Socetăţii Naţionale RADIO, zeci de albume muzicale editate la Electrecord, Eurostar, etc.  şi câştigătoare a zeci de premii la interpretare şi creaţie, iar anul acesta a reuşit să obţină primul loc la Secţiune „Creaţie” – Festivalul Tinereţii -Mangalia  2015,  cu o piesă minunată  „UN CASTEL DE NISIP” interpretată de o tânără foarte talentată (de de 9 anişori), pe nume – Francesca Trofin.

Aş dori să menţionez că această melodie „Un castel de nisip” a captivat juriul (din care domnia-sa nu a făcut parte, conform Regulamentului Festivalului Tinereţii), cântec care a reuşit (atât prin armonia superbă cât şi a versurilor de-o gingăşie extraordinară, care ne redau, ca pe o proecţie panoramică, viaţa de copil când… în lumea lui fantastică îi apar obiectele înconjurătoare adevărate palate poleite în aur), să fie fredonat de spectatorii care au aplaudat, la scenă deschisă, minute în şir.

„Un castel de nisip cu creneluri/ Minunat cum e cel din poveşti,/ Vreau să-nalţ chiar aici, lângă apă…/ Hai şi tu, nu-i de-ajuns doar să mă priveşti!/ Refren: E iarăşi vară,/ Sunt iar la mare,/ Soarele arde-ntruna,/ Este vacanţă,/ Şcoala-i departe;/ Pe plaje mă topesc;/ Marea-i albastră,/ Şi e cuminte/ Ca o oglindă clară,/ Am o dorinţă/ De astă vară/ Şi-am să mi-o împlinesc/ Sar toţi copii/ Să mă ajute:/ Unii adună pietre, Vin prichindeii/ Cu scoici în palme/ Şi alge de smarald;/ Creşte castelul/ Ca printr-o vrajă,/ În soare străluceşte,/ Îi facem poze./ Noi facem baie/ Să nu simţim că-i cald!”

Of!.. în acea seră mirifică, de la malul mării, îmi spunem în gând şi chemam copilăria (ascunsă în spatele anilor care   s-au risipit ca boarea unui zefir): „Vino, iubita mea!… Te aştept, dulce prinţesă, în nopţile cu lună plină… când stelele argintii sclipesc şi lăcrimează pe bolta cerului şi ne şoaptesc atât de duios: <Copii mei dragi!> Hai, vino copilărie!… atât de dor îmi e de tine ca să-ţi  simt alintarea şi să-mi mângâi privirea cu surâsul tău. Inundă-mi clipa fericirii cu atingeri tandre”.

    Cântecul „SCRISOARE CĂTRE DUMNEZEU” a fost a doua surpriză ce ne-a făcut-o distinsa doamnă Viorela Filip „Eu, Doamne, câteodată,/ Aş vrea să-ţi scriu scrisoare,/ Să-ţi spun ce simt, cum merge,/ Să-ţi spun şi ce mă doare…/ Dar Tu eşti prea departe/ Şi poate, n-o primeşti/ Oricum, eu sunt o carte/ În care tu citeşti…/REFREN: Mai lasă-mi, Doamne, cerul, /Speranţa şi iubirea/ Şi pâinea de pe masă, /Puterea, mântuirea/ Mai lasă-mi şi părinţii, /Vreau să mă vadă mare/ Prin ei am rădăcină  /Şi-un loc al meu, sub soare! /  Am să-ţi vorbesc in şoaptă,/ Inima ta m-ascultă/ Mai sunt copii în lacrimi/ Şi suferinţă multă…/Nu-s, Doamne, toate bune/ Cum, sigur, Tu, ai vrea./ Din când în când, priveşte/ Şi către lumea mea!”- interpretată de eleva Bianca Ştefan (o voce cristalină, dicţie bună) aducându-ne bucurie deosebită, atât juriului format din Viorel Gavrilă – vicepreşedintele Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, soprana Rodica Anghelescu – solistă permanentă a Operei Comice pentru Copii, prof. Viorel Covaci, soprana prof. Anca Pârjol, prof. Traian Broscă, Marin Voican-Ghioroiu – scriitor-compozitor, solistul italian Carlo Cori şi înbdeosebi… iubiţilor noştri spectatori ce umpleau seară de seară  spaţiul din jurul „scenei plutitoare, luminată feeric” şi, într-un entuziasm extarordinar… au aplaudat, au cântat, au dansat pe ritmurile muzicii, răsplătind cu generozitate munca Preşedintelui Festivalului Tinereţii, domnul Viorel Stoica şi a organizatorilor, sponsorilor şi conducerii primăriei Mangalia.

La despărţire, după gala de la Secţiune „MUZICĂ UŞOARĂ” , am felicitat-o şi i-am urat succes la Festivalul „MAMAIA COPIILOR” , iar în momentul când ne îmbrăţişam ca nişte buni prieteni, artista Viorela Filip avea în ochi o lăcrimioară a bucuriei, a împliunirii şi mi-a spus cu atâta duioşie:

–   Ce pot să fac?… Emoţia mă cuprinde întotdeauna când se termină un festival. Simt că sufletul îmi spune cu o voce părinteasc: – Viorela, te înţeleg: „MUZICA, E VIAŢA TA!”

Marin VOICAN-GHIOROIU

august 2015

Bucureşti

by

Referinţă Bibliografică

Marin VOICAN-GHIOROIU: VIORELA FILIP, MUZICA E VIAŢA TA!/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 24 august 2015