Cunună
Mă ascund în marama albastră
A serii de vară ce-ntunecă-ncet
Mă deprind de ziua aceasta,
Dar port raze de soare în piept.
Cuteza-voi să cred că ziua de mâine
Se va arăta zâmbitoare din nou…
Iubirea culege oftările mele
Şi le preface în curcubeu.
Se sfârşeşte o zi din viaţă
Şi totul e-n pace, har şi lumină
Dragostea, credinţa, speranţa
La mine-n suflet împletesc o cunună.
CLuj Napoca 3 august 2015
Am rupt tăcerea
Am rupt tăcerea grea ca o perdea
Şi vreau să-arăt tezaurul meu tainic.
Ce-l poartă sufletul şi inima…
Iubirea ce înveşmânată e în lacrimi.
Ascunsu-mi-am în mine suferinţa
Şi ea mi-a fost un bun sfătuitor
În Dumnezeu mi-am pus mereu nădejdea
Doar El mi-a fost Domn şi Mântuitor.
De uneori mai vine iar tăcerea
Să-mbrăţişeze buzele-mi de jar…
Rugându-mă, eu spun că mântuirea
E al vieţii cel mai mare dar.
Şi spun că Iubirea este Viaţa
Şi a iubi înseamnă a trăi
Chiar dacă lacrimi curg pe faţă…
Puterea noastră este-n a iubi.
Cluj Napoca, 3 august 2015
Contemplaţie
Ziua aceasta mă ţine de mână
Şi îmi arată un amplu zenit
Ochii mi-s plini de stropii de rouă
Şi de soare cu drag sunt privit.
Îmi spune prin şoaptele sale
Vântul ce adie încet printre flori
Că cerul aude rugile mele
Şi că veşnicia vine la noi.
În zare stau falnic a rugă
Munţii cu misterul pe frunţi
Cu braţe de aer cerul apucă
Şi fac peste timpuri veşnice punţi.
Ziua-mi şopteşte gingaş la ureche
Că seara păşit-a pe strune de dor
Aşteptarea va sta iar de veghe
Şi îmbrăca-va haina cea nouă în zori.
Cluj Napoca, 3 august 2015
Ţi-aş spune
Ţi-aş spune, iubite, cuvinte frumoase,
Din sufletul meu de poet, iubitor
Dar teamă-mi e că n-or fi-nţelese
Şi că nu ştii ce-nseamnă al dragostei dor.
Ţi-aş spune că eu nu scriu romanţe
Deşi am poate câteva nescrise
Despre muritorii care dau giuvaiere
Pe pietrele grobe, murdare şi-ncinse.
Ţi-aş spune că lumea e căzută-n confuzii
Transformă iubirea-n dorinţă deşartă
Trăind bucuria unei perdante iluzii
Dând veşnicia pe-o clipă fugară.
Ţi-aş spune, iubite, că iubirea e una
Nu sunt mai multe, de aceea, te rog,
Nu-ţi pierde timpul pe la porţi străine…
Intoarce-te astăzi la Creator!
Ţi-aş spune că nu există fericire
Fără de cer şi Dumnezeu
Împlinirea pe pământ se ştie
Înseamnă EL, un „tu” şi un „eu”.
Cluj Napoca 3 august 2015
Dacă m-ai întreba
Dacă m-ai întreba, cândva
Despre care stea aş vorbi…
dacă te-aş iubi…
Ţi-aş răspunde
Că am steaua mea
La care aş zbura,
Dacă nu mi-ai răspunde afirmativ la întrebarea:
– „Mă iubeşti?”
Cluj Napoca 28 iulie 2015
Înveşmântare
Mi-am înveşmântat cuvântul privirii
Cu speranţele – petale de crin
Ce se deschid în lumina iubirii.
Ploi de zâmbete au mângâiat pământul.
Cluj Napoca 28 iulie 2015
Poemul
Ia-mă de mână…
Aşa cum vântul
mângâie tâmplele noastre…
Precum văzduhul jubilează
apusurile şi răsăriturile…
Să conturăm noi florile vieţii pe obrazul zorilor
Să lăsăm în urmă anii, zilele şi clipele.
Bătăile inimilor noastre îmbrăţişate
Să scrie poemul.
Cluj Napoca 26 iulie 2015
Nu voi tăcea
Nu voi tăcea! Nu voi tăcea!
Că porţi de aramă sfărâmat-Ai înaintea mea.
Şi ai rupt zăvoarele de fier puse de oamenii răi,
Bucuriei mele.
Nu voi tăcea! Nu voi tăcea!
Te voi lăuda, Doamne, Isuse, toată viaţa mea!
Că Tu, Doamne mi-ai adus izvoarele
Când seceta de dragoste usca
Florile speranţelor mele…
Tu ai oprit soarele pe cer
Aunci când sufletul meu era
Istovit de luptă…
Tu mi-ai dat dat izbândă!
Nu voi tăcea! Nu voi tăcea!
Voi spune tuturor, toată viaţa mea,
Că sunt un învingător prin Învingerea Ta!
Nu voi tăcea!
Cluj Napoca, 28 iulie 2015


