Cântul meu

Cântul meu din cântul Tău,

S-a născut în lume…

Versul meu cu versul Tău

S-au unit anume,

Să-mpletească din Cuvânt

Doar cununi de viaţă

Şi s-aducă pe pământ

Soare-n dimineaţă.

Inima-mi în inimă-Ţi

Bate totdeauna…

Stihul meu în stihul Tău

Ţese poezia.

Viaţa mea în Viaţa Ta

E eternitatea,

Care cântă dragostea,

Harul, bunătatea.

Anii mei în anii Tăi,

Veşnic s-au ascuns…

Visul meu în visul Tău

E de neînvins.

Cluj Napoca, 7 octombrie 2015

                Noapte de toamnă

Se ascunde luna blândă printre ramuri

Şi mai singuratică decât altădată

Stă să treacă-n grabă ale nopţii valuri,

De pe faţa-i albă, de dor luminată.

Şi când unduirea crengilor aduce

Un fior de toamnă printre frunze parcă

Îţi atinge  tâmpla şoapta ei cea dulce

Care îmbracă lumea în lumina-i sacră.

Bate orologiul clipei noastre de mister

Tainic în surdină clopotul din aştrii

Şi prin noi iar stele s-au aprins pe cer

Luminându-i bolta-n ochii ei albaştrii.

Se apleacă frunza întomnată-n noapte

Şi se roagă feeric liniştea să cadă

Ca o ploaie sacră de iubiri tăcute

Şi să cânte viaţa cu a ei paradă.

Pleoapa lasă tandru giuvaer de stele

Şi în ochii-ţi mari tainic mai citesc…

Vântul aduce-n palme o lacrimă-n gene

Întrebând în taină de te mai iubesc.

Cluj Napoca 7 octombrie 2015

Răvaşele  toamnei

Şi-au împrăştiat castanii

Frunzele prin parcuri

Şi le-a spulberat prin aer

Ca răvaşe într-un taler.

Crengile au scris o rugă

Vântului, îmbrăţişându-l

Să nu mai cuteze-n fugă

Să le scuture veşmântul.

Numărând petale-n tihnă

Soarele la asfinţit

Se revarsă blând în zare

Şoptind  toamnei: Bun venit!

Seara îmbrăcată-n frunze

Şi-ntr-o haină bleomarină

A atins creştet de munte

Şi izvorul ce suspină.

Vântul  bate-ncetişor

Peste câmpul veştejit…

Ştiu că vii şi simt că zbor

Eu  trăiesc un răsărit.

Cluj Napoca 9 octombrie 2015

Te privesc

Te privesc cu ochi de soare

Ce-n pupile au mereu

Dragostea nemuritoare,

Izvorând din Dumnezeu.

Te privesc cu ochi de lună

Candizi şi curaţi şi buni

Plini de raze de lumină

Ce te scaldă în minuni.

Te privesc cu ochi de stele,

Strălucind de bucurie

Ori plângând tăcut în noapte,

Tăinuind în ei iubire.

Te privesc cu ochi de floare

Şi cu sufletu-mi curat

Ce-n a dragostei ninsoare

Veşnicia l-a-mbrăcat.

Cluj Napoca, 10 octombrie 2015

Dorinţă sacră

Vreau să am pe faţă zâmbetul iubirii

Să pot spune lumii tainele Jertfirii

Să am torţa vie ce să lumineze

Şi nicio clipită să nu înceteze.

Să am traiul drept, curat şi sfânt

Întrutotul, Doamne, după al Tău Cuvânt.

Să fiu izvor de rugă, dragoste şi har

Să nu plâng pe cale nicicând în zadar.

Să mă mistui ca o jertfă pe al Tău altar

Şi să port iertarea ca pe un balsam

Să mă-nalţ în rugă ca şi într-un zbor

Şi smerit şi simplu în mine să cobor.

Doamne, vreau să-mpart din veşnicia Ta

Prin credinţa-n Tine şi în JertfaTa.

Să am speranţa vie şi pacea ta divină

Să pot lăsa în urmă mereu a Ta slăvire.

Cluj Napoca, 10 octombrie 2015

by

Referinţă Bibliografică

MARINA GLODICI – CÂNTUL MEU/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 19 octombrie 2015