Căutare
Ioan 15: 12-13.
În zorii tinereţii, când înflorea grădina,
Pe drumul plin de iarbă, cu suflet neînfricat,
Eu căutam în lume, eu căutam iubirea.
Şi răscoleam filozofii şi cărţi neîncetat.
Am întâlnit doi ochi suavi de peruzea,
Ce-n ei purtau seninul lunilor de mai.
Eram copii şi ne zâmbeam în soare,
Dar era copilăria… iubire nu era.
Mai hotărât pornit-am să caut o ursită.
Şi întâlnit-am un prinţ cu ochi căprii,
Privindu-mă cu drag, el m-a luat de mână.
Şi am depănat dorinţile şi vise albăstrii,
Dar inima lui aparţinea demult altei june.
Iubirea? Oare nu e niciunde pe pământ?
Mă întrebam cu suflet obosit şi frânt…
Şi-n dată mi-a zâmbit un cavaler,
Cu ochii negrii ca şi murii din pădure,
Cu faţa albă şi versuri pline de mister.
Era galant şi bun şi cald şi educat.
Dar citindu-i în privire eu tristă am aflat
Tot erosul din lume avea strâns în pupile.
Iubirea nu era! Inima mea tainic suspina.
M-am aşezat îngenuncheat spre ceruri
Cu pălmile udate de lacrimile calde,
Şi-atunci tot cerul duios m-a îmbrăţişat,
Şi m-a cuprins cu toată dragostea în braţe.
“Eu te iubesc mai mult decât viaţa-Mi!
Că pentru tine am murit odată pe Calvar.
Tu esti comoara mea, de îngeri mai presus!”
Şi-am înţeles că Iubirea, E Însuşi EL ISUS
Paşi de mister
Paşi de mister ascult dinspre zări.
În toamna aceasta sunt prea multe ploi.
Pe frunzele verzi stau acum versuri reci,
Scrise cu mâinile toamnelor strânse în noi.
Deşi curcubee tresar în pupila luminii,
Copacii mai trişti îşi dau straiele vântului.
Toamna aceasta păşeşte cu asprul durerii,
Uitându-şi tandreţea în vârful muntelui.
Oftează tăcut soarele ascuns după nori,
Şi lasă o lacrimă caldă să cadă în taină.
Tresar printre gene cu ale dragostei fiori.
Şi ştiu că primăvara din nou are să vină.
Bunătatea Tatălui ceresc se înnoieşte,
În fiecare zi ce naşte din zorii dimineţii.
Şi îndoiala dispare, iar teama se topeşte,
Când iubirea este însăşi destinul vieţii.
Marina Glodici
Baia Mare 12 octombrie 2017
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..