Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CARTI » CRONICI » MARIUS TERCHILĂ, UN DEBUT – CARTE DE CĂPĂTÂI

MARIUS TERCHILĂ, UN DEBUT – CARTE DE CĂPĂTÂI

MARIUS TERCHILĂ

UN DEBUT – CARTE DE CĂPĂTÂI

Am primit, de curând, între inspirate coperte (sicomor ierusalimic), un volum de debut, un extins, dens, inteligent și binevenit dialog, purtat de Doamna Mariana Anghel cu poetul Eugen Dorcescu. dialog apărut, cum nu se putea mai oportun, la finele unei bogate aniversări: Mariana Anghel, Viață și Operă. Dialog cu poetul Eugen Dorcescu, Editura Eurostampa, Timișoara, 2022.
În 2022, scriitorul Eugen Dorcescu a fost sărbătorit, la împlinirea a 80 de ani de viață și 50 de ani de trudă literară.
Inițiatoarea acestui pilduitor interviu – carte de căpătâi, dă dovadă de mare iscusință în formularea întrebărilor, în scurtele comentarii proprii, în strădania de a evidenția liniile de forță ale existenței întru creație și credință a scriitorului român contemporan Eugen Dorcescu. Deopotrivă, Mariana Anghel se dovedește o excelentă cunoscătoare a scrierilor dorcesciene.

În ce ne privește, avem convingerea, nu o dată exprimată, că Eugen Dorcescu a creat o operă monumentală, de anvergură națională și universală, de înalt nivel artistic, rod al genialității sale. Evenimentele sărbătorești ale anului 2022, interviurile, studiile publicate, materialele apărute în presă au prilejuit recunoașterea personalității scriitorului, au oferit imaginea impresionantă, memorabilă a poetului Eugen Dorcescu, talentul, erudiția, conștiința sa istorică și artistică, venerația sa pentru icoana înaintașilor. Marii scriitori, Dosoftei, Eminescu, Blaga, Arghezi, Macedonski, observă Eugen Dorcescu, în cadrul dialogului, „stau la temelia lumii ca niște stâlpi de susținere, ca niște piloni de duh pe care ființăm cu toții. Cât timp ei sunt și noi vom fi”.
Interviul pune, astfel, în lumină statura unui scriitor cu vocația monumentalului, model de factură spirituală, care a cultivat și cultivă religia muncii, legea estetică și legea morală. Dincolo de aparențe, Eugen Dorcescu a abordat evenimentele vieții sale și ale vieții în genere la nivelul lor adânc, în esența existenței. Trăinicia, perenitatea unei operei sale atestă preocuparea pentru trăirile durabile, pentru adevărurile care preexistă, „pentru ideea care nu obosește niciodată, pentru bucuria care stă” (Constantin Noica).
Poet metafizic, poet de aripi mari, de patos, de altitudine (cf. Zenovie Cârlugea), Eugen Dorcescu este fascinat de năzuința spre ideal, fără a se îndepărta de calea cea dreaptă a slujirii cu devotament a poeziei. Încrezător în steaua lui de mare poet, trece prin viață demn, nu face concesii de natură artistică și de nicio natură. A conturat, în prelegerea academică, fascinantă, susținută în momentul aniversar, de la Filiala Uniunii Scriitorilor (17 iunie a.c.), reperele fundamentale ale vieții, ale omului, dar și ale operei sale. Î.P.S. Ioan Selejan, Mitropolit al Banatului, afirma, într-o epistolă arhierească adresată scriitorului: „Faceți parte din galeria poeților creștini ai Neamului nostru (…), lăsați moștenire un tezaur literar-spiritual din care se vor hrăni cu bucurie duhovnicească generațiile ce vin după noi”.
Trăinicia unei opere de artă, mărturisește Eugen Dorcescu, răspunzând unei subtile întrebări a Marianei Anghel, este conferită de „cantitatea de ființă/Ființă absorbită”; obsesia Ființei conferă poeziei de factură spirituală noblețe și anvergură. Poezia sa, echilibrată înțelepciune, preferă rostirea aforistică, simplitatea, venită din adâncuri, conferă gândirii, viziunii sale, o notă specifică, „sentimentului românesc al ființei” (Constantin Noica). Subliniem, de asemenea, capacitatea poetului de a extrage semnificațiile profunde ale cuvintelor, dându-le o nouă înfățișare, de coloratură filosofică, metafizică.
Interviul Marianei Anghel, care își exprimă bucuria de a fi „contemporană cu unul dintre clasicii poeziei moderne românești”, subliniază că Eugen Dorcescu „a scris o poezie mistică, ancorată în spiritualitate; „drumul spre poezia mistică a fost un continuu urcuș”. Remus V. Giorgioni (Biblicele lui Eugen Dorcescu în ediție definitivă, „Actualitatea literară”, nr. 120, septembrie – octombrie 2022, pag. 23) consideră că Eugen Dorcescu este un mare poet religios. Iulian Boldea, citat în același material, afirmă că Eugen Dorcescu este unul din cei mai mari poeți ai sentimentului religios de azi. Mirela-Ioana Dorcescu a caracterizat, credem, cel mai adecvat poezia dorcesciană: „Non-imanența, metafizica, transcendența (s.n.), abisalitatea depun mărturie despre un univers dorcescian ocupat în întregime de Dumnezeu”. Cum am observat cu alt prilej, poeziile lui Eugen Dorcescu se înscriu în spațiul elanului metafizic, asimilează existențial mesajul transcendenței, în cadrul unei structuri metaforice complexe, oglindesc permanenta, profunda legătură dintre eul creator și Creatorul absolut. „Poezia mea este metafizică (…); observând derizoriul ființei umane n-o condamnă în întregul ei, ci în manifestările ei demonizate”, declară poetul în primul volum, Îngerul Adâncului, din Jurnalul său, la pag. 396). Ideile Jurnalului, sentimentul metafizic se regăsesc în forma sublimă a Psalmilor, stihuiți, cum se știe, de Eugen Dorcescu.
Interviul Marianei Anghel pune în lumină și eforturilor (pe care le-aș numi titanice) ale Mirelei-Ioana Dorcescu de a cerceta și selecta manuscrisele lui Eugen Dorcescu, aducându-i poetului, spre re-selecție și definitivare, corpusuri de texte ce au devenit, în scurtă vreme (2019 – 2022), cărți, precum Jurnalul și trei volume de poezie: Agonia caniculei, Aproapele, Leviatanul.

În cele 56 de pagini ale sale, cartea Marianei Anghel realizează, cu precizie și căldură, portretul poetului, gânditorului și omului Eugen Dorcescu, oferind prezentului și viitorimii, oferind istoriei literare și istoriei ideilor, un document fundamental, de a cărui valoare, rătăciți în zarva deșartă a vieții, abia dacă ne dăm seamă.
Este meritul Marianei Anghel că s-a oprit, o clipă, din „eterna alergare” și a notat, pentru azi și, mai ales, pentru mâine, ceea ce contează cu adevărat, ceea ce nu piere.

Facebooktwitterby feather