Mărțișorul – simbol și legendă
Mărțișorul, ca simbol al primăverii este un șnur împletit dintr-un fir alb (simbolizând zăpada anotimpului rece) și un fir roșu (culoarea iubirii), marchează începutul noului anotimp (cap se primăvară). Calendaristic, astronomic și traditional, din această lună începe primăvara.
El vine la răscrucea anotimpurilor care simbolizează moartea și renașterea (iarna și primăvara), prin trezirea naturii la viață, când sună clopoțeii ghioceilor în procesul de simbioză dintre om și natură – creații interdependente ale Divinității.
Este simbol al triumfului vieții asupra morții și al dragostei în germenii sufletești, ce înflorește primăvara, odată cu natura. Obiceiul confecționării mărțișorului, moștenit de la străbunii daci și transmis prin generații, datează de aproximativ 8.000 de ani.
Mărțișoarele lucrate de daci aveau simboluri mitologice, legate de zeul Marte – Soarele – și erau lucrate în pietre albe și roșiatice, din monede de argint sau de bronz, în ambele variante având aceeași semnificație, a îmbinării celor două culori: alb (argintiu) și roșu (arămiu). Erau purtate ca amulete legate cu fir de lână împletit din alb și roșcat sau negru. Ele se poartă din 1 martie până la venirea berzelor, când înfloresc pomii, pe ale căror crengi se așează ca podoabe, spre a prelua vigoarea fertilității pentru cei care le-au purtat, amintind că în trecut mărțișoarele erau oferite băieților, de către fete.
Numele Mărțișor este legat de zeul Marte, care în vechime era zeul vegetației și al primăverii .
* O legendă spune că un zmeu a furat Soarele și l-a închis, iar Pământul și pământenii s-au mâniat foarte tare. Aceștia au ales un tânăr voinic și viteaz să se lupte cu zmeul, dar tânărul a fost ucis în luptele aprige. Zmeul rănit grav și nemaiavând putere să țină ostatic Soarele, l-a eliberat.
Sângele care s-a scurs din tânăr pe zăpada imaculată reprezintă simbolul iubirii și triumful vieții asupra morții, prin Soarele – zeul Marte. De atunci se împletesc șnururi de mărțișor din alb (semnificând zăpada) și roșu (sângele tânărului jertfit), care sunt purtate în piept, cu dragostea în anotimpul renașterii.
* O altă legendă este legată de zâna Primăvară și zâna Iarnă.
Din vremuri apuse s-a dus vestea despre o mamă și fiica ei, ce-și duceau viața după o zi pe alta într-o colibă de la marginea unui sat. Ca să câștige pâinea cea de toate zilele, femeia se îndeletnicea cu torsul lânii la săteni, pe bucate sau câțiva bănuți, care nu le ajungeau niciodată.
Într-o zi, pe când sărmana mamă torcea şi plângea de neajunsuri și de grija fetei firavă și bolnăvicioasa, a văzut o caleaşcă de foc trecând cu iuţeală dinspre pădure spre sat. În ea era zâna Primăvară, care auzind-o, s-a oprit şi a întrebat-o de ce este aşa de necăjită. Aflând pricina supărării, zâna i-a zis:
„- Ţine caierul acesta de foc şi toarce-l firicel subţire, apoi leagă o fundiţă şi prinde-o de pieptul copilei. Puterile mele o vor trezi la viaţă, așa cum se trezeşte la viaţă întreaga natură după trecerea mea.”
Femeia, mulțumindu-i, s-a apucat de lucru, dar caierul îi ardea degetele şi-i era cu neputinţă să răsucească un firicel cât de mic. A început să plângă cu lacrimi grele şi aproape că nu auzea că o altă caleaşcă de zăpadă, care s-a oprit în dreptul colibei. Era zâna Iarnă, care dispărea cu iuţeală dinspre sat spre pădure şi care, auzind necazul femeii, zise:
„- Ţine caierul acesta de zăpadă. Răcoarea lui va potoli fierbinţeala celui de foc. Răsuceşte-le laolaltă, poate aşa îţi pot fi de folos şi eu.”
Femeia îi mulțumi din tot sufletul şi se puse pe tors. Torcea laolaltă fir roşu de foc și fir alb de zăpadă, până isprăvi de tors cele două caiere. Iar după ce duse la capăt lucrul, legă o fundiţă de pieptul fetiţei. Aceasta îndată prinse putere şi culoare în obrăjori, sări din pat şi își îmbrăţişă cu drag mama. De atunci, în fiecare prag de primăvară, femeia împletea fundiţe cu alb și roșu, împărţindu-le oamenilor din sat, să le aducă sănătate şi bucurii din legendă cu simbolul focului – Soarele – și simbolul mărțișorului în anotimpul renașterii – Primăvara.
1 Martie cu Soare în suflet și primăvară plină de iubire și bucurii!
Maria FILIPOIU
by