Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Mi se întâmplă… Eugen Serea

Mi se întâmplă… Eugen Serea

Eugen Serea
Mi se întâmplă…

Mi se întâmplă, Doamne, uneori,
Să nu Te văd în fluturi și în flori
Și fluturii-s de curcubeu pustii
Iar florile, cu toate, îmi sunt gri
Și iarba arsă-n dorul de Cuvânt
E doar cenușă spulberată-n vânt…

Mi se întâmplă, Doamne, uneori,
Să Te mai caut până-n primii zori
În stelele ce strălucesc de veci,
Dar stelele-mi rămân străine, reci,
Doar luna mă mai mângâie puțin
Cu raza ei de miere și pelin…

Mi se întâmplă, Doamne, uneori,
Să Te mai plâng în zborul de cocori
Și glasul lor, prevestitor a frig,
Mi-aduce toamna-n suflet și Te strig:
,, -De ce nu zbor spre Tine ca și ei,
Deși mi-s umerii atât de grei?”

Mi se întâmplă, Doamne, uneori,
Să mai aud că-n îngeri mă-nfășori,
Cântarea lor de clopote de-argint
Mi-aprinde-n piept al pruncilor alint
Și sfânta-mbrățișare-a celor dragi
Cu iz de cetină și gust de fragi…

Mi se întâmplă, Doamne, uneori,
Să-mi amintesc că Tu ai vrut să mori
Pe Lemnul din pământ și până-n cer,
Cu Trupul Tău de soare prins în fier
Și Fruntea Ta, sub sărutări de spini,
A izvorât în ochii mei Lumini…

Mi se întâmplă, Doamne, uneori,
Să Te mai chem, iar Tu să mă-nfiori,
Prezența Ta mă-mbată ca un crin
Și mă topesc din Ochiul Tău divin
Și mă preling în spaime și candori,
Dar mi se-ntâmplă numai uneori…

( vol.Ninsoare în august)

Facebooktwitterby feather

Un comentariu

  1. Lilioara MACOVEI

    Excepțional ca de obicei.

Comments are closed.