Este cuvântul cel mai sfânt, mai pur și puternic care a existat vreodată și pe care l-am pronunțat și îl voi pronunța cât trăiesc, ori de câte ori am ocazia. Când spun mama, simt cea mai duioasă mișcare a buzelor, cel mai dulce cuvânt ce nu face altceva decât să lipească buzele la pronunțul cuvântului Mamă. Este suficient doar să mă gândesc la mama, să simt cea mai sinceră și expresivă mișcare a ochilor, când începe să lăcrimeze, sau zâmbetul discretul al buzelor, când voia să-mi spună ceva. Mama este singurul reper care definește conceptul de iubire și de dragoste infinită. Îmi doresc atât de mult să o mai pot strânge în brațele mele spunându-i cât de mult o iubesc, sau să o ține puternic de braț când nu mai poate coborî scările. Ori, să mă aplec și să-i leg șireturile pantofilor, când nu va mai putea să o facă. Păcat, că din toate acestea, nu se mai poate face nimic, decât o simplă rugăciune.
1 Mai-2005, o mare sărbătoare ortodoxă *Sfintele Paști*, ce coincide cu mare durere pentru mine. A fost ziua când am văzut-o pentru ultima dată în viață pe MAMA.
De atunci au trecut 17 ani, în care trăiesc cu marea durere în suflet
de când mama a plecat într-o lungă călătorie fără întoarcere, alăturându-se celorlați dragi din familie. Totuși trăiesc cu gândul, speranța și nădejdea în bunul Dumnezeu la ziua când mă voi întâlni cu voi toți cei dragi, mamă!
Dumnezeu să te așeze în rândul celor drepți -Măicuță dragă-
SUS PE CER
Sus pe cer e-o mândră stea
Frumoasă și-atrăgătoare,
Cum apare o privesc
Și încep să-i povestesc:
– *Mamă, pentru mine ești
Precum raza de la soare,
Chiar de nu ești lângă mine,
Tu îmi vrei mereu doar bine.
Și de-ar fi zile cu nori,
Pentru mine sunt senine,
Mă îndrumi, mă sfătuiești ,
Uneori mă dojenești.
Când necazu-i la un pas,
Îți aud duiosul glas*:
– *Du-te, draga mea copilă,
Mergi pe drumul tău cel drept
Și privirea nu ți-o-ntoarce,
Prinde viața, ia-o-n brațe
Și o poartă-așa cum este,
Viața-i grea, nu-i o poveste…!
Nicăieri și niciodată,
Nimeni nu te mai mângâie.
Mângâierea-ți este cerul
Cu-ale stelelor sclipiri,
Luna somnul legănându-ți,
Iar Luceafărul din noapte
Îți veghează somnul lin…*
Din volumul Departe Sunt.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..