Mărţişorul, această legendară şi populară tradiţie românească, prilej de a marca pe răbojul vremii izbânda primăverii asupra iernii şi a reîntoarcerii naturii la ciclicitatea vieţii, este de această dată mai generos ca oricând cu Cetatea ieşeană de pe cele 7 coline ale sale şi nu numai cu ea, prin contopirea fericită a două prestigioase aniversări de mare rezonanţă culturală:

180 de ani de la naşterea lui Ion Creangă şi
150 de ani de la apariţia revistei „Convorbiri literare”.
Acestea se împletesc cum nu se putea mai bine în toată strălucirea lor precum cele două fire, alb – roşu ale tradiţionalului mărţişor.

La 1 martie 1837 s-a născut la Humuleştii Neamţului Ion Creangă, considerat a fi unul dintre marii clasici ai literaturii române, îndeosebi datorită operei sale “de căpătâi” – Amintiri din copilărie. Deşi asupra datei naşterii “şugubăţului” humuleştean au existat mai multe controverse, Istoria literaturii române o admite până la urmă pe cea pe care însuşi povestitorul avea s-o menţioneze: „Sunt născut la 1 martie 1837 în satul din Humulești, județul Neamțului, Plasa de Sus, din părinți români: Ștefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulești și soția sa Smaranda, născută David Creangă, din satul Pipirig, județul Neamțului..”
Se împlinesc, dară, 180 de ani, de la naşterea “celui mai authentic şi celui mai original produs al poporului”, după cum avea să-l aprecieze la vremea sa, cu ilustra-i competenţă, profesorul pedagog junimist Constantin Maissner.
Din 1855, odată cu venirea sa la Seminarul Teologic “Veniamin Costachi” de la Socola şi după absolvirea cursului inferior al acestuia, în 1859, fiind hirotonisit “diacon”, Ion Creangă devine ieşean şi aşa avea să rămână până la sfârşitul vieţii sale, din 31 decembrie 1889, stingându-se fără a mai putea auzi glasurile zglobii ale copiilor din mahala, care obişnuiau an de an să-l ure la Bojdeucă din Ţicău.
Despre cei 12 ani de “diaconie” la Golia şi la alte biserici ieşeane, culminaţi în 1872 cu excluderea din cler, pentru fapte “necurate”, Ion Creangă devine institutor şi se remarcă prin prinosul de înţelepciune adus la elaborarea unor manuale şcolare, între care, “Geografia oraşului Iaşi”, foarte apreciată de George Călinescu şi un “Abecedar”, la fel de apreciat de Titu Maiorescu. Despre această perioadă scolastică avea să-şi amintească mai târziu, fostul învăţăcel, devenit mai apoi cunoscutul scriitor Jean Bart: “Dintre atâţia dascăli severi şi înăcriţi, care mi-au chinuit în orele de clasă zilele copilăriei, îmi apare figura blândă şi jovială a lui I.Creangă, pe care toţi băieţii îl iubeau. Omul acesta înalt şi burtos, veşnic cu surâsul pe buze radia pretutindeni (…) aceeaşi lumină, bunătate şi veselie.”
Crescut în mijlocul lumii satului, pe care o descrie în “Amintiri” ca nimeni altul: “… dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire”, plin de nostalgia acesteia, în 1873, Ion Creangă îşi caută un loc ieşean mai “cu picioarele pe pământ”, în care să se simtă “în largul lui”, pe care-l găseşte mulţumit în “bojdeuca” din mahalaua Ţicăului, de pe versantul Sărăriei, considerată, în 1933, de către exegetul istoric literar, Nicolae Ţimiraş: “Bojdeuca era un capriciu de artist, haina unei filozofii de simplitate şi nepăsare.”
Nu mult după această “înrădăcinare” ieşeană, în 1875, Ion Creangă are şansa legării unei prietenii cu Mihai Eminescu, pe atunci revizor şcolar la Iaşi şi Vaslui, prietenie de nezdruncinat până la sfârşitul vieţii. Rod al acesteia, Ion Creangă, sfătuit cu multă insistenţă de “fratele Mihai”, aşterne pe hârtie în stilul său hâtru, inconfundabil, poveştile, povestirile şi toate celelalte scrieri “poporane”, îl însoţeşte pe Mihai Eminescu la şedinţele “Junimii” şi în acelaşi an, la 1 octombrie 1875, debutează în revista Junimii “Convorbiri literare” cu povestea “Soacra cu trei nurori”.
Aici şi astfel putem face contopirea fericită a celor două prestigioase aniversări culturale: “Ion Creangă – 180” şi “Convorbiri literare – 150”.

Bojdeuca lui Ion Creangă din Ţicău Casa V. Pogor – sediul Junimii

Dar mai întâi să vorbim de Societatea Junimea de la Iaşi, care avea să ia fiinţă la sfârşitul anului 1863 şi începutul anului 1854, din iniţiativa unor intelectuali de frunte: Titu Maiorescu (critic literar şi filozof), Vasile Pogor (scriitor), Iacob Negruzzi (scriitor), Petre P. Carp (critic literar şi om politic) şi Theodor Rosetti (publicist), ce şi-au asumt rolul de fondare a unei societăţi culturale prin care “să se formeze o atmosferă de preocupări curat intelectuale (…), o lume aparte, un vis al inteligenţei libere” , după cum avea să se confeseze Titu Maiorescu. Denumirea de “Societatea Junimea” a aparţinut lui Th. Rosetti. După realizarea formalităţilor de constituire, a întocmirii statutului şi a programului săptămânal de funcţionare sub deviza junimistă: “Intră cine vrea, rămâne cine poate!” , la 1 februarie 1864 a fost promovat şi “Programul prelecţiunilor populare”, prin care membrii de vază ai Junimii, în afara “şedinţelor săptămânale”, trebuiau să susţină liber şi câte o “prelecţiune” pe teme convenite anterior. Locul desfăşurare a activităţilor junimiste a fost iniţial casa lui Iordache Balş (actualmente, sediul Poştei Centrale), iar mai apoi casa mare cu “imensă curte şi grădină” a lui Vasile Pogor, care avea să fie denumită aluziv şi “casa cu ferestre luminate”. Banchetele Junimii se ţineau cel mai frecvent la “Otelul Binder, cu mult chef şi puţine parale”.
După trei ani de activitate rodnică, în ianuarie 1867, la una dintre întâlnirile junimiştilor, s-a propus şi stabilit apariţia unei publicaţii proprii prin care să se consemneze materialele prezentate în cadrul şedinţelor literare. Iacob Negruzzi, secretarul “perpetuu” al Societăţii Junimea, avea s-o denumească: “Convorbiri literare” şi timp de 28 de ani avea să se îngrijească de editarea acesteia.
Primul număr al revistei “Convorbiri literare” a apărut la 1 martie 1867, pe coperta căreia era scris cu majuscule: “ CONVORBIRI LITERARE – Anul Ăntei – 1 MART 1867 – 1 MART 1868 “
Se împlinesc de atunci 150 de ani ! O prestigioasă aniversare culturală!
Pentru a ne face o idee asupra personalităţilor care au activat la Junimea şi au publicat în Convorbiri literare este suficient să ne aruncăm privirea peste memorabilul medalion fotografic al Junimii anului 1883, realizat cu prilejul aniversării celor 20 de ani de la înfiinţarea Societăţii Junimea. În prim planul acestuia îl vom remarca pe Vasile Alecsandri, înconjurat de cei 5 membri fondatori, pe Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L.Caragiale, Ioan Slavici, Titu Maiorescu, A.D.Xenopol, Nicu Gane, N. Culianu, dar şi pe cei ce formau “caracuda” Junimii, între care, Alex. Lambrior, Th. Burada, Samson Bodnărescu, V. Burlă, Gh. Racoviţă, Alex. Philippide, Leon Negruzzi, Miron Pompiliu ş.a., cu toţii personalităţi de seamă ale timpului. Cât priveşte însemnătatea apariţiei şi activităţii publicistice a revistei “Convorbiri literare” este bine să o ilustrăm cu aprecierea ei eminesciană: “… astăzi nimeni nu mai poate pune la îndoială că această foaie, în stil şi în concepţiuni, este adevărata expresie a spiritului românesc; astăzi Convorbiri literare au ajuns să fie recunoscute de ceea ce au fost totdeauna, de organ al oamenilor hotărîţi a conserva bazele naţionale…”
În anul 1886 revista Convorbiri literare este “strămutată” la Bucureşti, funcţionând acolo continuu până la mijlocul anului 1944, când a fost desfiinţată de autorităţile comuniste. Şi în această perioadă editorială, în paginile “Convorbirilor literare” au apărut articole semnate de personalităţile de seamă ale vremii, dintre care amintim pe: N. Iorga, Duiliu Zamfirescu, Mihail Sadoveanu, E. Lovinescu, Oct. Goga, George Coşbuc, Vasile Voiculescu, Al. Brătescu-Voineşti, Emil Cioran, Constantin Noica, Mircea Eliade.
Să menţionăm şi faptul că în monumentala sa “Istorie a Literaturii Române de la origini şi până în prezent” (1941), eruditul critic literar, George Călinescu, apreciind constituirea Societăţii Junimea şi apariţia revistei sale “Convorbiri literare”, dedică acestui important act de cultură românească nu mai puţin de 41 de pagini (!), din care desprindem sublinierile de prestanţă: “Junimea a ştiut dela început să separe valorile seculare de cele spirituale şi să se dedice unui scop cultural, fără a pune îngrădiri ideologice. (…) Numai cu apariţia Convorbirilor literare fu cu putinţă o acţiune pozitivă în acelaşi spirit. (…) De bună seamă revista nu era anti-naţională căci cultiva valorile naţiei, însă în marginile adevărului artistic.”
Trebuie să remarcăm la loc de cinste iniţiativa din primăvara anului 1970 a condeierilor ieşeni de la “Iaşul literar” de a revendica revenirea la numele de “Convorbiri literare”, numele revistei de incontestabilă “sorginte ieşeană” a “foii” Junimii, revistă care, ajunsă la aniversarea unui veac şi jumătate de la prima ei apariţie, continuă şi astăzi, în seria ei nouă şi lunară din 1996, să-şi etaleze cu infailibilă recunoaştere importanţa sa în cultura şi literatura românească.
La mulţi ani de “Convorbiri literare”!
Să ne bucurăm şi să ne mândrim, dară, că 1 martie anul acesta ne va anina la piept nu numai aşteptatul Mărţişor al tradiţiei populare româneşti, ci şi salba de lumină a celor două prestigioase aniversări culturale ce se contopesc în chip fericit.

Mihai Caba

Galerie foto

Societatea Junimea în 1883, la a 20-a aniversare

Mormântul lui Ion Creangă de la Cimitirul Eternitatea

Bustul lui Ion Creangă din Parcul Copou,
ridicat în 1932

by

Referinţă Bibliografică

MIHAI CABA: Sub semn de Mărţişor, două prestigioase aniversări, contopite fericit, ale Cetăţii şi Culturii româneşti/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 28 februarie 2017