Teodoriană
Se-nvârte-ncet al vieţii ornic,
Cu bucurie ori necaz,
Dar la…Hotarul nestatornic
De strajă-i iar…Ceaur Alcaz
Figura sa e o lumină
Din care ne sorbim puterea.
La …Masa umbrelor, cea plină,
S-a aşternut, sfântă, tăcerea…
Şi toate-s întrupate-n lut,
Precum la orice pământeni…
O adiere dinspre Prut
Ne vine de…la Medeleni.
Să dăm aici cu toţi fuguţa,
Că-n Iaşi nu facem mai nimica…
Ne cheamă la conac…Olguţa,
Ne-aşteaptă…Dan şi cu…Monica.
Şi-n satul cu literatură
Să ne-aşezăm colea-n ceardac,
Spre a simţi aroma pură
A…cafeluţei cu caimac…
Dar, vai! Ce iluzii deşarte…
Pustiu e-acum …la Medeleni,
Iar locul nemurit în carte
S-a văduvit de…Teodoreni!
Ne-ntoarcem înspre Iaşi agale,
Cu suflet trist şi mititel…
Dar, iată, că la …Trei sarmale
Ne cheamă însuşi …Păstorel
Aflat acolo-n crama sfântă,
Cu vin, sarmale şi pastramă,
Cu şarmul lui boem ne-ncântă
Şi-o prea spumoasă…epigramă.
Şi-au mai urmat încă vreo zece,
Scrise cu …suflet de artist
La Corso şi la…Bolta Rece
Într-un duel c-un…sonetist.
Dar ne-am întins tare cu gluma
Şi cazul s-o luăm domol,
Fiindcă la Trei Sarmale- acuma
Hanu-i pustiu şi sună-a gol.
Nimic nu este c-altădată
Şi nu mai este-acel parfum,
Cetatea-i toată demolată,
Învăluită-n praf şi fum…
Totul se construieşte-n goană,
Nu mai există nici tradiţii,
Academia Mihăileană
S-a demolat…cu dispoziţii!
Şi-n locul acela cult şi sfânt,
Aşa cum toată lumea ştie,
Cu surle, trâmbiţe şi avânt,
S-a ridicat o … ”hardughie” !
Iar la Palat, Ştefan cel Mare,
Ţinând semeţ ne-nvinsu-i sceptru,
Neputincios la… demolare,
Se micşorează cam c-un… metru!
Şi ca o culme-a isteriei
Ce ne-a cuprins pe toţi cu zor,
Pe …Uliţa copilăriei
Scrâşneşte …un excavator!
E-un început de…holocaust,
Pe la Duduia plâng pisici…
Doar ea, doar … Fata din Zlataust,
Păzeşte… casa cu bunici.
Plângându-şi şi mai mult amaru´
De câte rele-n Iaşi mai sînt,
Până şi…Barbu Lăutaru
Cobza- şi struneşte şi-n mormânt.
O, Doamne-opreşte-acest dezastru
Acum cât încă mai e timp,
Că în registrul de cadastru
Nu mai avem alt… Iaşi – Olimp!
Opreşte-i, de-s bătuţi cu… leuca,
Să pună Iaşul la pământ,
Că ni-i biserică…Bojdeuca
Şi-altar ne este… Teiul Sfânt!
Şi chiar de-ar fi să îl dărâme,
El va renaşte prin urmaşi,
Că nu există ţintirime
Să-ngroape…spiritul de Iaşi!
Acesta viu fi-va-ne-n fire,
Iar Teodorenii-i sunt chezaşi
Şi-l vom păstra în nemurire
Şi Iaşul va rămâne… Iaşi!
Mihai Caba
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..