Îl iubesc pe Mihai Eminescu, așa după cum iubesc sufletul românesc, sensibil ca o doină ce învăluie codrii noștri milenari, dar mereu tonic și necruțător spunându-i omului și-n bine și-n rău adevărul verde-n față. Pe cât de mare îi era geniul, pe atât de mare îi era modestia și nobilă inima, dezinteresat de partea materială, trăind mai mult pentru alții, judecând drept și stăruind cu îndărătnicie pentru înlăturarea celor rele.
A venit în lume acum un an, un veac, o sută șaizeci și opt de ani…De parcă veșniciei i-ar păsa de unitățile noastre de timp…A venit în lume cu veșnicia geniului său, pentru a lumina neamul românesc de aici și de oriunde, de atunci și de acum, cu nemărginita iubire ce o nutrea pentru poporul său. Ca un OM, ajuns la desăvârșire, se lupta acerb pentru biruința binelui, de care nu se îndoia niciodată, ba mai mult, ne îndemna să urmăm cu puteri unite lupta aceasta.
Nu întâmplător a cunoscut problemele școlii românești, când la 1 iulie 1875, Titu Maiorescu, pe
atunci ministrul învățământului și cultelor, l-a numit revizor școlar al județelor Iași și Vaslui, funcție deținută până în 4 iunie 1876. Vedea în cultură și educație principalii vectori ai progresului națiunii.
Cu acuratețe și profunzime, într-un interval de timp atât de scurt, s-a dedicat problemelor învățământului românesc, manifestând un deosebit interes pentru calitatea educației școlare, pentru prestigiul pedagogilor și condițiile lor de viață, luând atitudine în scopul creșterii interesului autorităților față de învățământ.
Vedea educația, un proces de informare și în aceeași măsură de formare a omului, afirmând că „Educațiunea e cultura caracterului, cultura e educațiunea minții. Educațiunea are a cultiva inima și moravurile, cultura are a educa mintea.” Iată că poetul Mihai Eminescu ne atenționează prin timp pe toți, cei care ne dorim să avem copii deștepți și frumoși, dar uităm că avem datoria de a crește și de a educa oameni buni, iubitori de semeni. Altfel spus, câți dintre olimpicii noștri de azi vor colabora la inventarea a noi bombe atomice pentru distrugerea Terrei, sau vor descoperi noi soluții pentru a construi pacea și armonia în Univers ?
Făcând o radiografie obiectivă a problemelor învățământului nostru, din acea perioadă, Eminescu arată punctele lui slabe, care, culmea, sunt existente și acum în învățământul românesc: „Tocmai acesta e defectul școalelor de la noi, că cele primare cât și cele secundare îngreuie memoria și judecata copiilor c-o mulțime de cunoștințe nefolositoare- nicio programă de studii nu-i așa încărcată ca cea din învățământul românesc, lăsând caracterul și sentimentele paragină.” (M. Eminescu- „Românul combate ideile emise de noi, Timpul, 11 octombrie 1878)
Propunerile salvatoare aduse de poet: „a cultiva inima și moravurile” se referă la elementele de educație emoțională, precum și „cultura are a educa mintea” se referă la elementele de educație a
comprehensiunii copiilor (capacitatea de înțelegere a celor citite), care sunt mari necunoscute pentru învățământul românesc chiar și în zilele noastre (vezi numărul crescut al analfabeților funcționali în prezent, în România).
Genialul nostru poet, Mihai Eminescu, vedea educația un fenomen, ce asigură progresul spiritual al românului. Căci ce educație este aceea, fără progres spiritual ?
„Învățând pe de rost numirile tuturor orașelor de pe pământ și toate formulele chimice, toate numele speciilor de plante și de animale, această masă de cunoștințe, oricât de nouă ar fi pentru o inteligență, n-o fac nici mai iubitoare de adevăr, nici îndemânatică de a judeca și de a distinge drept de strâmb…………………………………………………………………………………………………………………..
Mintea nedisciplinată duce la cele mai triste abateri.”
Cu alte cuvinte, spunea poetul „Numai învățătura ca atare nu are a face cu creșterea (progresul spiritual) ci credința este cea care ajută la diferențierea valorilor perene, de cele trecătoare.”
O altă soluție salvatoare, valabilă și în zilele noastre, este arătată impecabil: „Este necesar ca totalitatea aptitudinilor unui popor să se dezvolte, iar acel popor să-și poată pune în evidență și valorifica acele calități și resurse (spirituale și materiale) care îl fac unic, prin care se distinge între celelalte popoare și care îl poate ajuta să se dezvolte în mod neatârnat.- Timpul, 18 iunie 1881”.
Altfel spus, o educație de calitate asigură libertatea spiritului și a conștiinței românului.
„Prin urmare, simplul fapt că noi, românii, câți ne aflăm pe pământ, vorbim o singură limbă, una singură ca nealte popoare, și aceasta în oceane de popoare streine, ce ne încongiură, e dovadă destulă și că așa voim noi să fim, nu altfel.”( Certidudinea- M. Eminescu, în Curierul din Iași, noiembrie, 1876)
Iată cum o educație de calitate asigură calitatea viitorului neam românesc.
Îl iubesc pe Mihai Eminescu! El reprezintă sfințenia sufletului românesc, „este tot ce ne-a mai
rămas neîntinat din apele, din cerul și din pământul nostru românesc”- Mircea Eliade, septembrie,1949, Paris (sursa: Tezaur Românesc)
Poeta MIOARA OPRIȘAN
ÎNSURĂȚEI, BRĂILA
12 ianuarie 2018
by 
 |
Referinţă Bibliografică |
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..