***
Ce bine că te am, Sfântă Marie,
Că-mi ești acolo când te chem în gând;
Vorbindu-ți de orice și despre toate
Pot să privesc în față, lumea, blând…
Și fricile pe rând se-ndepărtează,
Ce-i omenesc mi-e mai ușor de dus;
Cu slăbiciunea mea mă luminează,
Fă-mi iadul fum și urcă-l sus, sus, sus…
Să nu-l ajung, să nu mă poată prinde
Când trupul meu, de suflet dezgolit,
Ca un cărbune, singur se aprinde
De iarba grijilor acoperit…
Ce bine că te-avem, Sfântă Marie,
Că mai avem cu cine să-mpărțim
Din plâns, din taină și din bucurie,
Din viată și din moarte așa cum știm…


