Ce vis străin și rătăcit
Pe ochii tăi s-a așezat
Și tremură păgân, cernit,
De vălul toamnei legănat?
Ce cântec trist te-a amăgit
Cu vesel chip, neîncetat,
În dansul Ielelor vrăjit,
De zborul frunzelor purtat?
Ce îndoieli te-au regăsit
În neiertare spulberat,
De vântul toamnei despletit,
În jocul frunzelor chemat?
Ce duh hain te-a risipit
În trupul toamnei, fermecat
Și de dorința lui umbrit
Râzi în iluzie sculptat?
Știi, râsul straniu, cuibărit
În eul tău, s-a destrămat
Ca frunza toamnei…Nu a dorit
Să fii învins ca altădat.



![]() |
Referinţă Bibliografică |