Un fir de iarbă cam haihui,
Ce răsărise de curând
Sub umbra rară de gutui,
Se tot holba spre cer bolând.
Cu ochiul lui verde, calin,
Scruta frunzișu-mpovărat
De rodul parfumat și plin:
-Cum soarele stă atârnat?
De cine s-a ascuns grăbit?
De vântul toamnei nemilos
Sau norii plumbului topit?
Își zise el neputincios…
În jur o frunză arămie
Îl înveli cu-al toamnei șal;
Din vârf desprinsă, o gutuie
L-a scuturat accidental.
-Ha,ha! Un firicel naiv
Și ipoteza sa verzuie:
Măritul soare travestit
De frică într-o gutuie…
MIOARA OPRIȘAN
ÎNSURĂȚEI, BRĂILA
MEMBRĂ L.S.R.
Referinţă Bibliografică |