În visu-i înghețat, pământul
Pe corpu-i nud cheamă cuvântul,
Trezind din somnolența-i albă
Vigoarea firului de iarbă.
Cum Marte își purta arcușul,
Dochia își începu urcușul,
Fir alb, fir roșu, ziua toarce,
Lăsând la vale din cojoace.
Brodează caierul de foc
În spada Soarelui noroc,
Când e răpusă Zâna Iarnă,
Zăpada mieilor să cearnă.
Cresc ale astrului puteri
Din salba divinei Primăveri,
Revarsă cald izvor de miruri,
Verzi simfonii în ochi de muguri.
În raza lui seducătoare
Și Dochia-i nemuritoare,
Gătând în grabă-al ei fuior,
Ne împletește mărțișor.
-Odor mic, fir de viață înfirip,
Să ne crească soarele pe chip.
Roșul iubirii aprins de dor,
Albul, râs de ghiocel, mărțișor.
14 făurar, 2021
MIOARA OPRIȘAN
![Urmareste-ne pe Facebook Facebook](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/facebook.png)
![Distribuie pe Twitter twitter](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/twitter.png)
![feather](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/icon.png)
![]() |
Referinţă Bibliografică |