Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » MIOARA OPRIȘAN: MĂRȚIȘOR

MIOARA OPRIȘAN: MĂRȚIȘOR

În  visu-i înghețat, pământul

Pe corpu-i nud cheamă cuvântul,

Trezind din somnolența-i albă

Vigoarea firului de iarbă.

 

Cum Marte își purta arcușul,

Dochia își începu urcușul,

Fir alb, fir roșu, ziua toarce,

Lăsând la vale din cojoace.

 

Brodează caierul de foc

În spada Soarelui noroc,

Când e răpusă Zâna Iarnă,

Zăpada mieilor să cearnă.

 

Cresc ale astrului puteri

Din salba divinei Primăveri,

Revarsă cald izvor de miruri,

Verzi simfonii în ochi de muguri.

 

În raza lui seducătoare

Și Dochia-i nemuritoare,

Gătând în grabă-al ei fuior,

Ne împletește mărțișor.

 

-Odor mic, fir de viață înfirip,

Să ne crească soarele pe chip.

Roșul iubirii aprins de dor,

Albul, râs de ghiocel, mărțișor.

 

14 făurar, 2021

MIOARA OPRIȘAN

 

 

Facebooktwitterby feather
Etichete: