Îmbrățișând salcâmii-n floare
În răsăritul diafan,
Descântă creștetul bălan
Sărutul mâinilor de soare.
Părinții noștri, sfinți părinți,
Zâmbesc cireșele amare,
Împodobind cu-a lor candoare
Cănițele pictate, de la Moși.
Cu mâna Domnului coboară
Ghirlandele de iasomie
Și trandafiri până la vie,
Umbrind căsuța voastră iară…
Părinții noștri, sfinți părinți,
Apusurile de pe prispă
Și canapeaua de la poartă
Văd cum vă faceți tot mai mici…
Și pașii voștri-au desenat
Sori de iubire infinită
Pe cer…Doar pământeana fire
În râu de lacrimi a secat.
Părinții noștri, sfinți părinți,
Cu dorul bucurie lină,
Sărutăm macii din grădină,
Pământul unde ați pășit.



![]() |
Referinţă Bibliografică |
Felicitări, Mioara! Ești atât de sensibilă si delicată, iar versurile tale merg direct la suflet! Așa e, dorul de părinți este sinonimă dorului de veșnicie! Mulțumesc!!!