„Deschide ochii mei și voi cunoaște minunile din legea Ta.” ( Psalmul 118, 18)

Pe drumul spre Golgota

Se stinse soarele în chiparos,
Tumultul mulțimii creștea
Desferecând stihii din haos,
În pustiirea lumii moartea
Sub giulgiu-i vânăt, sângeros.
La poalele Golgotei suflă
Infern din fluier, flăcări,
Catapeteasma se despică,
Hohot sinistru-n negre păsări
A deznădejde se ridică.
Pilat, cu ,,mâinile spălate”,
Dar inima murdară, piatră,
Și-a văruit-o de păcate,
Când vina-i grabnic aruncată
Mulțimilor înverșunate.
Iuda își măsura iubirea
Cu al sărutului argint,
Dând plopului nelegiuirea,
Trădării furcă de alint,
În coama vântului pieirea…
Ana, Caiafa murmurau
În bărbile înnegurate
Doar stăruind pe-a lor icoană
Minciunile descălecate
Într-o fanatică prigoană.
Irod își proțăpi coroana
Trăgându-și suflul ușurat
Văzându-L pe Iisus cum urcă
Pe Golgota crucea de damnat,
Până și spinii stau să plângă…
Pe vaierul mulțimii doar El
Își poartă pasul ancorat
În ochi de cer, cu pace-adâncă,
O flacără în zbor curat
Spre tronul Celui Ce Cuvântă…
Martori minunilor vădite,
Bând apa aceluiași izvor,
Sorbindu-i predica din munte,
Nu i-au venit în ajutor?
N-au cunoscut a Lui cuvinte?
Cum singur el, bărbat roman,
Sutaș în garda lui Pilat, ateu,
Recunoscu cu glas profan:
– Ați răstignit Fiul Lui Dumnezeu!
Iartă, Doamne, unui biet oștean!

MIOARA OPRIȘAN

by

Referinţă Bibliografică

Mioara Oprișan: Pe drumul spre Golgota/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 18 aprilie 2025