E BINE AȘA CUM E ACUMA
Cum mai trec pe nesimțite, ore, zile, săptămâni,
Ce se-adună-ncet, dar sigur, rând la rând apoi în luni,
Ca la urmă facă-mi anii ce măsoară-al vieții drum,
Să rămâie scriși apoi pe-o cruce, sub umbrarul unui prun.
Toți am vrea ’napoi din moarte să ne-ntoarcem la-nceput,
Dar cu mintea de acuma și învăț din ce-am făcut,
De gândim așa nu-i bine, nici măcar pentr-o clipită,
Că n-am mai avea simțire, și nici clipă fericită,
Nici fior și nici speranțe, nici durere și nici chin,
Nici cea lungă așteptare când stăteam parcă pe spini,
Nici ’nălțare spre cerescuri, nici amară întristare,
Nici jertfire, îndoială și nici buna cea iertare.
Lasați dară cum îmi este încă datul lumii noastre,
Este bine-orânduitul, să nu știm ce ne va paște
Peste-o clipă, peste-o oră, peste-o ziuă, peste-o lună,
Tot sperând că fi-va numai, mult noroc, în voie bună.
4.09.2021
Mircea Dorin Istrate
CUM AȘ MAI VREA
Venit-a iară timpul plimbărilor pe-alei,
Călcând covor de frunze din întristații tei,
Gândind că din vecie ne-a mai trecut un an,
Cu spor și cu-mplinire și nu așa… în van.
De-i vremea mohorâtă, gândiți c-a fost splendoare,
De-i răcoroasă încă, gândiți c-a fost și soare,
Dar astea ne sunt date ca noi mereu să știm
Ce-i rău și ce e bine și-așa să le-mpletim.
Și să sperăm că-n viață, când zile-s cu tristețe
La rând veni-vor încă, să de-a apoi binețe,
Și cele-n bucurie ce au în ele soare,
Ca viața aibă-n dânsa, speranțe și culoare. savoare
Acum, în picuri toamna ne cerne nostalgie,
Să regretăm ce fost-a și să dorim să vie
O vreme-mbucurată ca sfânta primăvară
Și-apoi să țină-n soare, o nesfâeșită vară.
5.09.2021
Mircea Dorin Istrate


