INIMĂ-NTRISTATĂ 

Scripcare! hai aici la masă

să-mi cânți de jale-n astă seară,

Din ce știi tu mai cu durere

să pui pe struna-ți de vioară,

Sacâz ți-oi da a mele lacrimi

 pe-arcuș le picură-n tăcere

Și spune tu cu gura-ți spartă

 în dulci cuvinte ca de miere,

Povestea lumii ce se duce

 de-acuma înspre-a ei pieire,

Cu noi cu toții ce de-o vreme,

 adusu-i-am nenorocire.

Hai!, bea cu mine măi scripcare

 o cupă ultimă de vin,

Și-apoi te-nșiră după mine,

 prin mahalauă să mă-nchin,

La cele porți unde odată

găsit-am cuib de înoptat,

Cu inimi calde și miloase,

 ce m-au primit cu-n sărutat

Și cu plăceri pe care raiul

 n-o să mi-l aibă nici-odată,

C-aici e via cea trăire,

 și-ocolo-i viață doar…. visată.

Apoi, mă du la sfânta cruce

și lasă-mă să mă închin,

Să cer iertare la Măritul,

cum face orice bun creștin,

El hotărască-mi dară soarta,

 de m-o ierta ori voi plăti,

Câte făcut-am în cea viață

 și câte numai El le-o ști.

Apoi, ne-ntoacem iar la crâșmă

să bem cu cei ce-au mai rămas,

Acum când poate pân’ la gata,

nu știm de-a mai rămas vre-un ceas.

Iar dacă mâine dimineață

din ce-a beție ne-om trezi,

Să știi c-am fost iertați de Domnul,

și viață ne-a mai dat o zi.

Așa că hai să mai petrecem,

 această zi ce ne-a rămas

Și cântă-mi până când s-o rupe,

arcușul tău, c-apoi te las,

Să mergi să cânți la altă masă

 a tale cânturi în tristeți,

La alții inși care ca mine

 te-or ține până-n dimineți

Și tot așa până sfârși-vei

 pe huma asta lumea toată

Și vei rămâne tu cu Domnul,

până când lumea mi se gată.

   04.02.2022

         Mircea Dorin Istrate

by

Referinţă Bibliografică

MIRCEA DORIN ISTRATE: INIMĂ-NTRISTATĂ/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 3 februarie 2022