Muzica zilelor noastre
Gală ”Puccini 100”, la Pitești
Adică, operă-n concert. La filarmonica loco. Binevenită pentru fanii argeșeni, în deschiderea celei de a optsprezecea stagiuni. Căci adus-a pe scenă patru soliști entuziaști. Strașnic pregătiți și convingători în prestația lor avută cu acest prilej nici că se poate mai potrivit. Numele lor: Madeleine Pascu, Alexandra Grigoraș, Carlo Raffaelli și Federico Longhi. Pascu e la Opera bucureșteană. Grigoraș, pe la Florența. Ceilalți doi, italieni get-beget. În ordinea enumerării, tenor și bariton. Cu toții, un cvartet vocal fain. Ce merită a fi reinvitat și (re)ascultat cât mai curând posibil. Fiindcă le au cu opera neîndoielnic oriunde-ar cânta-o…
Au evoluat sub bagheta lui Cătălin Toropoc, bariton și el. Coleg cu Madeleine la instituția națională mai sus menționată. Actualmente muncind cu sârg la dirijat. Și cu rezultate promițătoare-n domeniu, zic eu…
Împreună cu orchestra piteșteană, și ea atentă consecvent la știme, s-a dat glas unor uverturi, arii și duete din „La Bohème”, „Manon Lescaut”, „Tosca”, „Madama Butterflay”. Încheindu-se fastuos cu splendida, nemuritoarea „Nesum dorma”. Ce ne-a mers la suflet din plin. Pot astfel să afirm îndreptățit că, din când în când, seri muzicale așijderea sunt necesare și, neîndoios, pe placu` publicului de aici, atât cât mai este la momentul ăsta. Recomand, ca atare, celor din organizarea artistică a gazdei să includă mai des programe de gen adecvate. Invitând cât mai mulți dirijori și soliști noi. Mai cu seamă de-afară. Buni, evident. Că sunt destui aceștia și nu doar cei propuși repetitiv de șefi merită atenția noastră. Care șefi cred că propunerile noastre, pertinente și utile cert, nu merită a fi puse în practică decât arareori. Ceea ce nu prea e-n folosu` nimănui, la urma urmei. Greșesc în ce spun, stimați melomani?
Adrian SIMEANU
by