Nevoie, Doamne, am de tine, în orice ceas, la orice pas…
În lumea asta zbuciumată, drept ancoră, Tu mi-ai rămas.
Când țepi neliniștea înfige în inima-mi care se zbate,
Întorc privirea spre icoană și rugă spun, și-n zi, și-n noapte.
De noaptea minților mi-e frică, a celor ce vor resetarea,
A celor ce sunt goi în suflet, a șarpelui având chemarea…
Sunt cei ce, astăzi, vor ca omul să nu trăiască-n legea firii,
Ci în dezmăț, teleghidat, pierzându-și logica gândirii.
Nevoie, Doamne, avem de tine! Nu ne lăsa în ceasul greu,
Când cei ce uzul rațiunii și l-au pierdut spre-a face rău…
Sunt cei ce n-au adus pe lume moștenitori spre-ai educa,
Scenarii horror pentru tineri se străduiesc a provoca.
Au atentat la inocența copilăriei de-altădată,
Făcându-le copiilor, de timpuriu, viața-ntinată…
Frumosului creat de Tine i-au pus în față urâciunea,
Făcând ca omul să-și arate, fără vreo jenă, goliciunea.
Nevoie avem de tine, Doamne, ca din mocirlă să ne scoți,
Să nu ajungem pân’ la urmă manipulați și idioți…
Ne dă puterea să distingem între ce-i bine și ce-i rău,
Să facem viața mai frumoasă, crezând în ajutorul Tău.
28 febr.2024, Georgeta TUDOR
by