Într-un sat uitat de lume,
Gospodari cu har și nume,
Cât era ziua de mare,
Trudeau pentru bunăstare.
Lucrau câmpu’, creșteau vite,
Meșteșuguri…cât cuprinde!
Era liniște-‘mpăcare…
Până când, în „gura mare”,
Brutarul agită lumea!
Că lăptaru’ poartă vina,
Și-l înșală la cântar.
-Ce să zicem…nu-i coșmar?
C-ar fi făcut învoială,
Troc de marfă garantată;
Kil de pâine, kil de unt,
Nici mai mult, nici mai puțin!
Nefiind o altă cale,
Brutarul la supărare,
Deranjat…nevoie mare,
Îl cheamă…la judecare!
-…Ia spune-ne măi lăptar…
Înșelat-ai pe brutar?
-Nicidecum domnule jude,
Nu-mi stă-n caracter „anume”!
-Da…dar are și dovadă!
Untul tău…aici pe masă,
Și doi martori serioși;
Zi-i ceva…dacă mai poți!
Și făcut-au învoială,
S-asiste la cântăreală;
…Niciodată n-au găsit,
Kil de unt…la cântărit.
-N-au găsit…nici n-aveau cum!
…Câtă pâine-a oferit,
Atâta unt a primit!
…Iar balanța n-a mințit!
…Și nu minte nici acuma,
Dacă mi-acceptați…”postura”;
…Din desagii ce-i purta,
El scoate dovada sa:
Pâinea dată de brutar,
Și-o balanță…drept cântar.
…Judele atent privește:
-Fă cu ele…dovedește!
…Iar lăptaru’ pe-ndelete,
Balanța și-o pregătește.
Și le-așează fără grabă:
Untu-n stânga, pâinea-n dreapta.
Iar dreptatea se arată…,
Precum untu’-n apa fiartă!
…Iar judele lămurit,
Ciocanu’ și-a slobozit!
-…Brutare ești vinovat!
Pe lăptar l-ai acuzat;
Faptă grea i-ai antamat,
Nefiind adevărat!
Eu acuma mă gândesc…
Și pe-alții ai „tras în piept”!
Mușterii precum lăptar,
Fostau „victimi” la cântar.
Drept pedeapsă, de îndat’…
Zece pâini dai la lăptar!
Că i-ai pus onoarea-n joc,
Și imagine…și tot!
…La ceilalți, câte cinci pâini,
Mușterii și clienți buni.
Și să-ți fie pe măsură…,
Ca faptă de-nvățătură!
După-această povestire,
Învățământ…se cuvine:
…Dacă unii strigă „hoțu”,
Asta nu-nsemnează totu’…;
…Cinstea e „perdea de fum”,
O clamează…și-apoi fug!
BUCUREȘTI
23 OCTOMBRIE 2018
N.B.


