Traian VASILCĂU
O perioadă de timp am publicat într-un săptămânal liber și anticomunist pamflete, eseuri și, uneori, poezii.
În acel ziar mai deținea rubrici și o persoană cu fotografia și numele altei persoane, ce era pe cale să obțină azil politic într-o țară din Uniunea Europeană.
Erau zile, când acel scriitor își permitea să-i mai însulițeze și pe Grigore Vieru, și pe Andrei Strâmbeanu, și pe Mihai Cimpoi, și pe Arcadie Suceveanu, și pe Nicolae Dabija, și pe alții.
…Trecuseră mai mulți ani de la închiderea ziarului de către comuniștii lui Voronin, dar Grigore Vieru așa și nu putea uita de acea rănire din săptămânal.
Și ce e mai important: tot mai era convins că eu mă ascundeam sub fotografia și numele lui V. Z.
Mă ocolea, nu vorbea cu mine, iar eu nu înțelegeam de unde i se trage această schimbare de atitudine, după ce Domnia Sa fusese și membru în juriile Festivalului „Maluri de Prut”, ce-l organizasem opt ani la Chișinău.
Dumnezeu lucrează în chip minunat, astfel că în ziua Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos am mers la redacția săptămânalului „Literatura și Arta”, ca să-i urez un An Nou fericit poetului și publicistului Nicolae Dabija.
Bat în ușă, mi se spune să intru, iar în biroul redactorului-șef nu era numai el, ci și… Grigore Vieru.
Acesta văzându-mă, ia și spune tot ce avea pe suflet, declarându-se profund nemulțumit de faptul că l-am însulițat pe cel care m-a susținut de atâtea ori, inclusiv în scris.
Deschid gura și așa rămîn cu ea: deschisă a nemaivăzută mirare.
Nicolae Dabija îmi face semn să tac și dintr-odată îi spune el poetului de la Pererâta numele și prenumele cele adevărate ale colegului de Uniune, care i-a rănit pe mai mulți dintre scriitori.
Auzind acest adevăr, Grigore Vieru și-a cerut iertare, i-am cerut iertare și eu, iar Nicolae Dabija ne-a cuprins, ca un preot, pe amândoi.
După care a pus pe masă tot ce-i adusesem în ziua Nașterii Domnului: un cogniac, trei mere și o cutie de ciocolate.
În scurt timp cântecele Renașterii Naționale izbucneau din trei inimi și o Pace mântuitoare de frați strălucea pe chipurile noastre, ca un Dar al Celui ce se năștea pentru oameni, ca ei, oamenii, să nu se mai învrăjbească pe veci!
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..