Se-aud doar pașii mei și-al câinilor lătrat
În noaptea pură după sfânta ploaie…
Din becuri stradale, fascicolul filtrat,
În întuneric, descoper-o potaie.
Deasupra, cerul acoperit de nori
Nu mai descoperă sclipirile de stele,
Doar mintea fantazează, fără martori,
Scenarii astrale, străbătând perdele.
În dreapta mea o poartă stă deschisă,
Oricine poate, în noapte, să străbată
O cale ce le este tuturor prescrisă,
Și nimănui nu-i dat să se abată.
În țintirim, morminte luminate,
De lămpile din stâlpii de pe-alee,
Sunt casă pentru suflete plecate
Să-și poarte propria lor epopee.
Și merg prin noapte cu propriile-mi gânduri,
În fiecare casă se scrie o poveste,
De pagini multe sau doar câteva rânduri,
Uitată fi-va în biblioteci celeste.
30 nov. 2022, Vernești, Buzău, România-Georgeta Tudor


