Cel mai recent volum de versuri, „ÎNSETAT DE LUMINĂ” (Ed. Printech, 2025) a poetului bucureștean GHEORGHE AMZA, a poposit la Adjud. Am primit cartea cu bucuria celui care a prefațat această lucrare, care a scris cu simplitate și adevăr despre un poet solar. FELICITĂRI Poetului pentru întregul său ființial, care poate fi definit doar printr-un singur cuvânt magic: LUMINA!
Prezentăm un extras din prefața cărții:
Am scris în repetate rânduri depre lirica poetului bucureștean Gheorghe Amza și am făcut-o asumat, așa cum un cititor avizat o poate face, în lumina sentimentelor pe care i le inspiră scrierea în sine. Volumele sale anterioare, cel puțin ultimele trei ca și apariție editorială, au în deschidere cuvântu-mi înainte, care nu are menirea de a clarifica, ci de a îmbogăți, nu de a explica, ci doar de a înțelege, nu de a concluziona, ci doar de a persevera în susținerea operei lirice a poetului bucureștean.
Poetul Gheorghe Amza este un râu care-și revarsă apele line peste sufletele cititorilor, consecvent fiind mesajului său ideatic, temelor și motivelor care îl arată pe sine curat, ca o foaie imaculată, peste care se aștern ușor, ritmic, cadențat, versuri îmbrăcate când în flori sau zăpezi, adiate de răsărituri sau apusuri.
Dacă ar fi să reiterăm câteva dintre caracteristicile deja ușor recognoscibile ale poeziei sale, care se manifestă și își fac resimțite prezența și în cuprinsului acestui cel de-al zecelea volum, sugestiv intitulat „Însetat de Lumină”, atunci putem spune că volumul funcționează pe două registre simultan: pe de o parte, este o autoanaliză lirică a eului în fața trecerii, a suferinței, a învățăturii; pe de altă parte, este și o restituire etică către celălalt – o invitație la reumanizare într-un secol al alienării. Astfel, poetul întreprinde un exercițiu de vindecare a rănilor personale prin cuvânt, dar și o formă de conservare a unei memorii colective – a valorilor uitate, a tradiției, a umanității înnăbușite de zgomotul contemporan. Această „grădină” lirică este spațiul originar, în care omul poate regăsi sensul prin muncă, iubire, rugăciune, simplitate. Este, implicit, un spațiu critic față de lumea contemporană – artificializată, grabită, golită de rădăcini.
Lumina este în poezia lui Gheorghe Amza motiv central și principiu ordonator. Volumul nu doar că începe cu o mărturisire-manifest („Am scris această carte însetat de Lumină”), ci reiterează obsesiv simbolul Luminii, transformându-l în totem liric. Această Lumină este dublă: una solară – benefică și concretă, și una divină – abstractă și purificatoare. Nu este doar o simplă metaforă, este energie vitală, călăuză și sens.
Gheorghe A. STROIA
membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe
membru al UZPR
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..