Dragilor!
Vin astăzi să mulțumesc bunului Dumnezeu, pentru bucuria de a ține în mâini o nouă carte – “În brațele Mântuirii”, dedicată scumpei mele măicuțe!
E un prunc, venit din dragoste pentru străbuni, pentru semeni, dar și pentru toate darurile cerești, care ne aș petern în suflet marile bucurii!
Alese mulțumiri Preasfinției Sale – Părintele Profesor, Doctor Constantin Necula, pentru splendida prefață, dar și pentru Lumina revărsată în fiecare Cuvânt celest, adus în inima mea!
Infinite mulțumiri distinsului Danut Voicu – președintele Asociației Naționale “Cultul Eroilor REGINA MARIA”, Filiala Bacău, pentru fericirea care m-a cuprins, când mi s-a spus că mi-a finanțat această carte (ce e drept, în tăcere, așa cum o pot face doar Adevărații Oameni Mari)! Tot respectul!
Reverență și deosebită recunoștință distinsului Firita Carp – directorul Editurii “Detectiv Literar”, pentru îngăduința de a face posibilă apariția acestui copilaș literar, dar și pentru bucuria de a ține în mâini o bijuterie, atât de dragă mie! E o sublimă încununare a premiului oferit în ianuarie, la concursul “Freamăt de Codru și Ape”, de către Editura “Detectiv Literar”!
Astfel, mulțumesc mult celor de la Slănic-Moldova, pentru oportunitatea de a cunoaște asemenea suflete generoase și cu înalt profesionalism! Prețuire, domnului primar Gheorghe Baciu și scriitoarei Ionica Bandrabur, care știu să adune în jurul lor literați cu verticalitate!
Mulțumesc tuturor, pentru această surpriză de excepție, foarte importantă pentru mine!
Lectură plăcută, dragilor!
Destin
Când trenul veții tale
Străbate câmp cu flori,
Iar tu doar ții în brațe
Izvorul sacru-al clipei,
Îți pare dealul vale,
Iar noaptea – cânt în zori…
Și,-ncet, printre fânațe,
Te dărui chiar și pripei.
Banală întâmplare
Sau, poate, e destin:
Să simți cum tot amurgul
Prin rouă te răsfață?
Sau, poate, e-o mirare,
Că mult prea mult mă-nclin
Celui de-mi duce jugul
În astă, strâmtă, viață?
Când vezi că zestrea-ți – una –
Desfoaie ochii, larg,
Să poți sorbi prin geamuri
Doar stropii de Lumină,
Ești singur precum luna,
Cât valuri mari se sparg…
Doar tu,-ntre-aceleași neamuri,
Rămâi fără de vină.
Autor: Geta Lipovanciuc
by