DINCOLO DE ORIZONT

Dincolo de Orizont mi-e visul –

La orizontul Eu-lui privesc;

De ce înaintez, mai mult mă regăsesc,

Dar veșnic se lărgește cugetarea,

Și-o nouă zare de atins e scrisul.

Aș vrea zenitul să-l ating,

Să trec de linii ce separă,

Autodidact cum sunt, am multe-de-nvățat,

Căci cunoscând viața, tot nu-s realizat;

Dincolo de Orizont e primăvară –

E iarnă? Văd infinit întins,

E liber, de mintea noastră a fi cuprins!

Cum veșnic Orizontul se extinde,

E veșnic Eu-l nostru în gonire –

Să prindă o esență, un zâmbet, o iubire

Și astfel ridicarea e tot spre depășire,

Căci truda și răbdarea e calea omului cuminte!

Dincolo de Orizont mi-e visul –

La orizontul Eu-lui privesc:

De ce înaintez, mai mult mă regăsesc!

2005

GENIU

Pe o frunză,

Căzu un bob de rouă,

Stâlpul de telegraf

Se oglindi ân el;

E o clară reflectare

De talent modern,

Unde forma și dimensiunea

Iau valoarea zero.

Dar zero e

Treapta de pornire

De unde geniile

Scânteiază din praf!

2005

LACRIMA

E lacrima rod al simțirii,

E sângele alb al iubirii,

Izvorul în creier îl are –

Știai asta, tu suflete, oare?

Știai că ea cade ca focul

Și-n inima mare își sapă doar locul,

Cum sapă lumina în aștrii,

Ori o lumină din ochii albaștri?

Dar e și rod al simțirii ferice,

În inima vie lumini să ridice

Tot lacrima vine cu izul ei bun:

Depinde ce-n creier oameni-și pun.

2005

ALE MELE DORURI

Ale mele doruri –

Cărări interioare

Ce duc spre al meu suflet

Și-a Eu-lui amoruri.

De versul mă mângâie

Și muzica mă-nvie,

E ca să-ȚI aduc Ție,

O, Doamne, mărturie!

Din toate, simplitatea

O aflu fond etern,

În rest luciu extern,

Străin sufletului meu.

1. Doamne, tu ești Mintea,

Eu dar îți ascult glasul;

Cu inima și pasul,

Al Tău cânt mă învie!

2005

by

Referinţă Bibliografică

OAN MICLĂU-GEPIANU: DINCOLO DE ORIZONT/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 24 aprilie 2023