„A fost odată ca-n poveşti
a fost ca niciodată…”…
Ai fost şi, iată, astăzi eşti
La fel ca altădată…
A fost ca niciodată,
Pe plaiu-acesta românesc,
La fel ca altă dată,
Poetul-geniu ce-l cinstesc!
Pe plaiu-acesta românesc
A scris, cum nu se poate,
Poetul-geniu ce-l cinstesc,
El strălucind în toate!
A scris cum nu se poate
În proză, stihuri – mii şi mii,
El strălucind în toate
Ce s-au păstrat şi astăzi vii…
În proză, stihuri – mii şi mii,
Găsit-am sentimente
Ce s-au păstrat şi astăzi vii,
În parte, transcendente…
Găsit-am sentimente
Adânci şi-nalte până-n cer,
În parte, transcendente,
Prin Dumnezeu, nu Lucifer…
Adânci şi-nalte până-n cer
I-au fost subtile gânduri
Prin Dumnezeu, nu Lucifer,
Scrise în pagini, rânduri…
I-au fost subtile gânduri,
Păstrate-n dar, lumii de dat,
Scrise în pagini, rânduri,
Cum n-au fost alte niciodat’…
Păstrate-n dar, lumii de dat,
Scrise din tainele cereşti
Cum n-au fost alte niciodat’,
La Eminescu doar citeşti!