PE ÎNSERAT…
#AnnaNoraRotaru – autor
E ora asta sacră și plină de mister,
Când ziua-ngenunchează către noapte…
Cu evlavie se-nchină soarele pe cer
Și, sunetele toate se prefac în șoapte…
Astfel de momentele-s pline de extaz…
Umbrele-n țărână se-alungesc bizare…
Sufletul mai pâlpâie de viață, încă treaz,
Cotrobăind prin gânduri, dulci și-amare…
Pe-o buturugă stau privind spre stele,
S-o prind pe cea dintâi pe boltă, în priviri…
Prin gene, lacrimi pică-n humă, grele,
Prevăd că vara mi se pierde-n amintiri…
Mi se topește inima, căci nu mi-e de fier,
Gândindu-mă că ce-i frumos se curmă…
Și, sufletul îmi tremură și el, stingher,
De parcă-n urmă-mi, nu-mi rămâne urmă…
Cu soarele odată, îndreptat spre asfințit,
Lunecând alene peste-a dealurilor coamă,
Mă asfințesc parcă și eu în largul infinit,
Acolo, unde nu-i durere și nici teamă…
Dar, parc-aud ceva în liniște… un zvon,
La ora asta, când încă n-a căzut de seară,
Ce-mi spune dulce, neîncetat și monoton,
Să sper, că vara de-o pleca, veni-va altă vară…
______________ NORA __________
versuri din vol. __ „La răscruce de lumi” __