Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Maria Botnaru: Peste-al timpului astâmpăr…

Maria Botnaru: Peste-al timpului astâmpăr…

Ce mi-s nori zăcuți pe umeri și potop de gri în ochi,
Inculpări cu care iarna cearcă-a-ncătușa răbdarea,
Cu un dor nebun de soare secer recele-i deochi,
Cu un curcubeu în floare îi acopăr disperarea.

Arogante, noi cărări cer, în tălpi, adăpostire,
Când în oase geme-astâmpăr, apatia a-mi trezi
Și o noapte ascuțită îmi vrea somnul vămuire
Pentru îndoit frământul, ce mă fierbe-a dezrobi.

Dar deznod clipei aripa, strivind oase ruginite
Grijilor, ce nopți adastă cu, al insomniei, rost,
Ca o barcă norocoasă, sparg plămezile ispite
Și la țărmul de cuvinte ancorez în adăpost.

Melancolică-s pe timpul ce îmi uită rugăciune,
Iert al rătăcirii spor, binecuvântând speranța,
Din metafore împletesc scară până la minune,
Denigrată de regrete, urc în vis cu siguranța…

Când se-încaieră în mine dorul care m-ar topi
Și de suflet iarna prinde solilocul său, de gri,
M-aș face-un curcubeu și prin geam m-aș nărui,
Inima s-o culc în palma-Ți… câte vieți ne vor primi…
13 februarie 2018 Maria Botnaru

Sursă imagine: internet

Facebooktwitterby feather